Iubirea Sfintei Treimi luminează deplin existenţa noastră

Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Ioan 3, 13-17

***

Ne numim creştini deoarece suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi. Credinţa noastră este răspunsul pe care îl oferim la dragostea pe care Dumnezeu ne-o oferă şi izvorăşte din învăţăturile pe care El ni le-a lăsat. Oare nu este minunat când iubeşti şi eşti iubit? Cu atât mai tainic este acest simţământ când vorbim despre dragostea pe care Dumnezeu o manifestă pentru fiecare făptură. Din profunzimea dragostei pe care părinţii o poartă pentru copii, intuim măsura dragostei pe care Dumnezeu o are pentru noi. Deoarece El doreşte mântuirea noastră, a trimis pe unicul Său Fiu în lume, ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică. Credinţa în Învierea Sa ne face să vedem fiecare zi ca fiind secunde ale înveşnicirii. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Iubirea Sfintei Treimi luminează deplin existenţa noastră”.