Jertfa deținuților politici și a celor deportați în Bărăgan nu este uitată
În ziua de 9 martie 2016, de sărbătoarea Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, în celula-muzeu a condamnaților la moarte din incinta Penitenciarului din Timișoara, s-a săvârșit slujba de pomenire a eroilor martiri ce s-au opus regimului comunist. Slujba a fost oficiată de pr. Dumitru Vana de la Catedrala Mitropolitană și de pr. Dan Oancea de la Penitenciarul din Timișoara. La ceremonialul de pomenire și de comemorare au fost prezenți foști deținuți politici, rude ale acestora, dar și reprezentanți ai mai multor organizații apolitice. Transformarea celulei de detenție în celulă-muzeu a avut loc în urmă cu 17 ani, la inițiativa scriitoarei Ileana Silveanu, fost deținut politic și autoarea a nouă volume de carte, reunite sub titlul „Cărările speranței - destine ale rezistenței anticomuniste din Banat”, cu sprijinul conducerii Penitenciarului din Timișoara și al Arhiepiscopiei Timișoarei.
Celula-muzeu a deținuților politici condamnați la moarte, un „pios omagiu adus tuturor luptătorilor prinși în rezistența anticomunistă din Banat”, poate fi vizitată de patru ori pe an: în 9 martie, 29 iunie - Ziua Penitenciarului, în 16 iulie, când se face pomenirea deținuților uciși la Pădurea Verde și în 14 septembrie, de Ziua Sfintei Cruci.
Și la Catedrala Mitropolitană din Timișoara s-a săvârșit, de către pr. Ionel Popescu, vicar-eparhial, și de către preoții slujitori ai catedralei, slujba Parastasului atât pentru deținuții politici care și-au găsit sfârșitul în temnițele comuniste, cât și pentru cei deportați în Bărăgan.
„La catedrala noastră mitropolitană ne-am rugat și pentru sufletul celor care, înainte de 1989, au fost deținuți politici și care au fost deportați cu familiile lor în Bărăgan. Rugăciunea a început de dimineață la penitenciarul local, unde a fost oficiată o slujbă de pomenire, care a fost continuată aici, în prezența membrilor familiilor celor pe care i-am pomenit. De 25 de ani, aici, la Timișoara, îi pomenim, prin rugăciune și prin cântare duhovnicească, pe acești înaintași ai noștri care au fost prigoniți, batjocoriți, umiliți, închiși, unii nemaivăzându-și niciodată familia, întrucât și-au găsit sfârșitul în temnițele comuniste sau în Bărăgan, unde au fost deportați. Este o datorie a noastră, a slujitorilor Bisericii, să nu-i uităm niciodată și, mai ales, să înălțăm o rugăciune și să vărsăm o lacrimă pentru acești frați ai noștri care au apărat, cu prețul vieții, credința strămoșească, valorile Bisericii și ale neamului românesc”, a menționat părintele Ionel Popescu.