Judecarea și evaluarea semenilor noștri

Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace. Luca 7, 36-50

***

Întâlnim două feluri de a judeca şi a evalua pe cei din preajma noastră. Unii sunt intransigenţi când este vorba de cei din jur, în special de afectele acestora. Alţii, cu multă smerenie, îşi plâng păcatele şi doresc să stea lângă picioarele Domnului Iisus Hristos. Cel care L-a găzduit pe Mântuitorul, Simon fariseul, a judecat aspru; femeia îşi plângea păcatele şi aştepta din partea Fiului lui Dumnezeu izbăvirea. Fariseul şi-a oferit ospitalitatea, ea şi-a oferit sufletul însetat de ier­tare. Mântuitorul a iertat păca­tele celei păcătoase, deoarece a apreciat pocăinţa, smerenia şi credinţa femeii. Chiar subliniază Domnul Hristos: „Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace”. Să imprumutăm şi noi din ospita­litatea fariseului Simon, dar mai ales să avem frângerea de inimă şi pocăinţa femeii celei păcătoase. Sfântul Maxim Mărturisitorul aşa ne învaţă: „Întrucât este iubire, Dumne­zeirea Se mişcă; deoarece este iubită, Dumezeirea mişcă spre Sine toate lucrurile care sunt capabile de dragoste.”