La parohia „Izvorul Nou“, orele de religie se ţin în biserică

▲ Biserica „Izvorul Nou“, Protoieria III Capitală, este prezentă în viaţa celor mai mici dintre enoriaşii săi prin intermediul celor trei preoţi care slujesc în sfântul lăcaş şi prin iniţiativele lor frumoase de a-i apropia de biserică pe cei mai mici dintre enoriaşi ▲ Mai mult, biserica este alături de membrii comunităţii printr-o serie de activităţi social-filantropice, menite să ofere sprijinul necesar celor aflaţi în nevoie şi să sudeze legătura între oameni şi biserică ▲

Biserica „Izvorul Nou“, cunoscută mult timp după numele „Izvorul nou dintre vii“, se află în apropierea căii Dudeştilor, pe şoseaua Mihai Bravu nr. 311. La parohia cu hramul „Izvorul Tămăduirii“, slujesc trei preoţi: Benone Dinică, Matia Sava şi Constantin Iftimie. Cei trei slujitori ai sfântului altar sunt prezenţi în viaţa credincioşilor atât prin slujbele oficiate la biserică, cât şi prin diverse activităţi social-filantropice pe care le desfăşoară. Fapt îmbucurător, biserica este prezentă în viaţa celor mici, a şcolarilor, prin deschiderea pe care le-o arată lor şi dascălilor acestora şi prin uşurinţa cu care a reuşit să stabilească punţi de comunicare cu cei mai mici dintre enoriaşi. „Ne întâlnim la biserică cu şcolarii. Am stabilit cu dascălul lor ca la orele de religie să vină cu toţii în biserică, să fim împreună, să vorbim“, spune părintele paroh Benone Dinică. De folos comunităţii Nici ceilalţi credincioşi ai parohiei nu sunt uitaţi. Părintele paroh adaugă la cele spuse activităţile de asistenţă socială şi filantropică, care i-au avut în prim-plan, în mod deosebit, pe acei bătrâni bolnavi şi nevoiaşi. Mulţi dintre ei nu se pot deplasa la biserică şi, în astfel de condiţii, merge preotul la domiciliul celui aflat în nevoie. „Un alt moment de mare importanţă sunt sărbătorile mari. De Paşti sau de Crăciun, spre exemplu, ne mobilizăm şi facem pachete, pe care fie le împărţim în biserică la cei nevoiaşi, fie le ducem acasă, celor care nu se pot deplasa. Încercăm să mulţumim pe toată lumea, atât cum putem, pentru că cei în nevoie sunt mulţi, mulţi“, completează părintele paroh Dinică. Zestre spirituală, zestre materială După cum arată pisania aşezată deasupra uşii de la intrare în lăcaşul de cult, la începutul secolului al XIX-lea, credincioşii unui mic cartier de la marginea Bucureştiului şi donatori construiesc o biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii“ şi „Schimbarea la Faţă“: „În zilele Prea Înaltului Domn Grigorie Ghica Voievod, Mitropolit fiind Chiriu Chir Grigorie“. Biserica care primeşte credincioşi la rugăciune încă din anul 1823, se remarcă astăzi printr-o zestre spirituală şi materială deosebită, între care merită amintite: catapeasma de zid şi uşile împărăteşti lucrate în manieră caracteristică începutului de secol al XIX-lea; un iconostas sculptat; uşa de fier de la intrare; un policandru de alama, în naos, sub turla Pantocratorului, din anul 1846. Potrivit documentelor din arhivă, biserica a fost restaurată în anii 1894 şi 1913, pentru ca în 1962 să treacă iarăşi printr-un proces de restaurare, incluzând şi pictura. În afară de aceste înnoiri, în timp, lăcaşul a mai trecut printr-o serie de reparaţii minore.