Lansarea albumului „Bisericile de lemn din Țara Beiușului - Tezaur arhitectural al județului Bihor”
Bisericile de lemn din Țara Beiușului constituie subiectul unui amplu proiect cultural inițiat de un grup de trei profesori, Cosmin Bogdan, Violeta Jăhăleanu și Lilla Sándor, și 30 de elevi de la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Oradea, proiect care s-a bucurat de parteneriatul celor mai importante instituții religioase și culturale din domeniu, precum și de o finanțare substanțială din partea Fundației Comunitare Oradea.
Desfășurat în perioada octombrie 2017 - decembrie 2018, proiectul are ca obiectiv fundamental promovarea bisericilor de lemn cu valoare de patrimoniu istoric și arhitectural aflate în mai multe sate din zona Beiușului, respectiv satele Belejeni, Brădet, Câmpani de Pomezeu, Ceișoara, Cociuba Mică, Copăceni, Cotiglet, Cucuceni, Dumbrăvani, Dușești, Fânațe, Goila, Gurbești, Hinchiriș, Lazuri de Beiuș, Luncasprie, Mierag, Ogești, Petreasa, Rieni, Rotărești, Saca, Stâncești, Șebiș, Șoimi, Talpe, Tărcăița, Topa de Jos, Totoreni, Valea de Jos și Vălani de Pomezeu.
Am fost 33 de persoane în echipa de proiect, număr care, așa cum remarca și Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, marți, 18 decembrie, la lansarea albumului dedicat bisericilor de lemn din Țara Beiușului, este un număr important pentru creștinism, reprezentând anii pe care Domnul Iisus Hristos i-a trăit pe pământ.
Data de 18 decembrie a fost o zi însemnată pentru echipa de proiect. Călătoria noastră și-a atins, în această zi, una dintre destinații: a fost lansat albumul intitulat „Bisericile de lemn din Țara Beiușului - Tezaur arhitectural al județului Bihor”, tipărit la Editura Primius, Oradea, album care prezintă lumii frumusețea și unicitatea bisericilor de lemn din Țara Beiușului.
În urma unor zile lungi de documentare în bibliotecă, de cercetare în teren pe la oamenii din satele care găzduiesc aceste biserici, precum și de documentare fotografică, realizată în cadrul numeroaselor deplasări în Țara Beiușului, a rezultat o bază de date impresionantă: aproximativ 5.000 de fotografii și zeci de interviuri. Pornind de la această bază, am conceput albumul care reprezintă o invitație pentru toți la vizitarea, cercetarea și prețuirea bisericuțelor de lemn.
Lansarea albumului a avut loc la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Oradea și am avut deosebita plăcere de a-i avea alături de noi pe Preasfințitul Sofronie, Episcopul Oradiei, care a binecuvântat întregul proiect și apariția albumului, pe prof. univ. dr. Aurel Chiriac, directorul Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, care a scris cuvântul înainte al albumului, pe prof. Cristian Țoța, directorul Muzeului Municipal din Beiuș, pe Roxana Trifa, reprezentant al Fundației Comunitare Oradea, pe reprezentanți ai Inspectoratului Școlar Județean Bihor, reprezentanți din cadrul Primăriei Oradea și reprezentanți ai sponsorilor din cadrul proiectului.
Prezentarea amplă și detaliată a volumului a fost realizată de Aurel Chiriac, care l-a considerat o adevărată capodoperă, fiind o lucrare ce prezintă prin informații aduse la zi și o selecție de imagini foarte reușită bisericile de patrimoniu.
Un accent deosebit a fost pus pe capitolul dedicat inventarierii cenotafurilor, „semne ale memoriei” colective care atârnă pe pereții interiori sau exteriori ale bisericilor. Calitatea editării și a tiparului a fost, de asemenea, calificată la superlativ.
Evenimentul a fost considerat de Preasfințitul Părinte Sofronie o sărbătoare și un dar: „O sărbătoare pentru că albumul dedicat bisericilor de lemn din Țara Beiușului este frumos ca o sărbătoare și, în același timp, este un dar care ni se aduce acum, înainte de Crăciun. Este darul pe care acești elevi și profesori de la Liceul «Onisifor Ghibu» din Oradea îl fac întregii suflări românești, un dar pentru cultura românească, pentru spiritualitatea poporului nostru, o contribuție esențială la istoriografia acestor meleaguri”.
Concluzia la care am ajuns în urma acestui eveniment este următoarea: bisericile de lemn au nevoie de atenție și sprijin, iar tinerii trebuie să fie mereu pregătiți să apere și să conserve patrimoniul pe care l-au primit de la strămoși. Ne place să credem că în aceste clipe înaintașii se bucură, ne zâmbesc cu drag, ne îmbrățișează și ne binecuvântează. Noi am încercat să ne reflectăm sufletele în această carte. (Narcisa Dărăban)