Leac pentru trac

Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi încercat de o teamă nelămurită, fără un motiv precis care să o fi provocat? Acesta este un simptom al anxietăţii, care se poate manifesta sub formă de teamă, tensiune nervoasă sau panică, acestea asociindu-se cu dificultăţi de concentrare şi insomnie.

Toţi acei care au dat în viaţa lor examene cunosc acea stare de spirit dinaintea intrării în sala de examinare. O formă aparte o constituie tracul, starea de panică şi dificultate de concentrare, pe care o încearcă interpreţii, dirijorii şi actorii înainte de debutul unei performanţe artistice. Puţini ştiu că în tinereţea sa celebrul dirijor Herbert von Karajan, austriac, născut în 1908, în Salzburg (dar de origine aromână), avea trac înainte de concerte. Acest fapt l-a determinat ca, mai târziu, în carieră, bogat fiind, să pună bazele, în 1969, unui institut de cercetări de psihologie experimentală în muzică, aparţinând fundaţiei care-i poartă numele. Unul dintre obiectivele colectivului de cercetători din acest institut a fost să găsească un leac împotriva tracului. Pentru aceste experimente s-au oferit voluntari dintre dirijori (inclusiv maestrul), actori, dar şi alte categorii supuse tracului, cum sunt: medicii chirurgi, stewardesele şi sportivii de performanţă. Subiecţii au fost plasaţi într-un decor asemănător cu cel în care trebuiau să-şi exercite activităţile sociale (de exemplu, o sală de spectacol plină) şi li se înregistrau o serie de parametri biologici (puls, tensiune, electrocardiogramă, electroencefalogramă şi altele). Apoi, primeau substanţa cu care se încerca combaterea tracului şi testările se repetau. În acest mod s-au descoperit calităţile anxiolitice ale propranololului şi ale unor benzodiazepine în combaterea tracului şi a fenomenelor vegetative care îl însoţesc. Puţini ştiu că unui chirurg, chiar experimentat, i se ridică pulsul la 140-170 de bătăi pe minut în momentul în care ia bisturiul în mână pentru a face incizia pielii pacientului, la începutul intervenţiei chirurgicale. Dacă, însă, înainte de intervenţie îşi administrează 10-20 de miligrame de propranolol, pulsul nu mai trece de 110 bătăi pe minut, iar precizia chirurgului nu are de suferit, ba chiar dimpotrivă. La fel, s-au obţinut rezultate pozitive la dirijori, actori şi stewardese. Interesante au fost însă rezultatele obţinute la sportivii de performanţă practicanţi de tir. Dacă la categoria „talere aruncate din şanţ“ propranololul nu a avut nici o influenţă semnificativă asupra rezultatelor obţinute de către trăgător, la categoria „punct fix“, propranololul a îmbogăţit în mod semnificativ performanţele. Aceste cercetări au avut o consecinţă neaşteptată, şi anume trecerea acestui medicament pe lista substanţelor de dopaj la respectiva probă olimpică. Şi, în final, un sfat pentru cei care trebuie să apară în faţa unei comisii sau să se adreseze unui public: 10 miligrame de propranolol cu o oră înainte de prezentare vă va micşora tulburările emotive fără a influenţa capacitatea de concentrare.