Legea naturală universală sau nescrisă
Făurit pentru a fi corolarul creaţiei dumnezeieşti, omul a primit de la Dumnezeu, chiar din momentul zidirii sale, conştiinţa morală sau legea naturală pe care nu o mai are nici o altă fiinţă. Aceasta a fost înscrisă în inima sa, iar împlinirea ei era cu totul desăvârşită. După căderea în păcat, conştiinţa morală s-a întunecat, a devenit opacă deoarece, prin gustarea din pomul cunoştinţei binelui şi răului, Adam a nesocotit porunca lui Dumnezeu. Din cauza acestei greşeli, protopărinţii au fost alungaţi din Rai, singura busolă prin care îşi puteau călăuzi viaţa rămânând conştiinţa morală.
Acest criteriu nescris de vieţuire a rămas de-a lungul veacurilor imprimat în ethosul neamurilor, aşa cum afirmă Sfântul Apostol Pavel: "Păgânii (neamurile) care n-au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt loruşi lege, ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc sau îi apără în ziua în care Dumnezeu va judeca prin Iisus Hristos, după Evanghelia Mea, cele ascunse ale oamenilor" (Romani 2, 14-16). Sfânta Scriptură oferă în acest sens numeroase argumente şi dovezi despre existenţa şi importanţa conştiinţei morale: "Căci porunca aceasta care ţi-o poruncesc eu astăzi nu este neînţeleasă de tine şi nu este departe. Ea nu este în cer, ca să zici: Cine se va sui pentru noi în cer, ca să ne-o aducă şi să ne-o dea s-o auzim şi s-o facem? Şi nu este ea nici pe mare, ca să zici: Cine se va duce pentru noi peste mare, ca să ne-o aducă, să ne facă s-o auzim şi s-o împlinim? Ci cuvântul acesta este foarte aproape de tine; el este în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci" (Deuteronom 30, 11-14). Domnul grăieşte prin gura proorocului Ieremia: "Dar iată Legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: voi pune legea Mea înlăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul", că toţi de la sine mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni" (Ieremia 31, 33-34).