Legenda nevăstuicii

Nevăstuica este un animal cu care ţăranul nu ştie ce să facă: să-l iubească, pentru că mănâncă şoarecii aciuaţi lângă gospodărie, sau să nu-l iubească, pentru că dă iama în orătănii? E un animal de pradă din familia jderilor, cu corpul foarte alungit, care atacă animale mai mari decât ea. Dar să vă spun povestea ei, legată de a Sfintei Vineri.

Cică odată un om s-a însurat cu o fată foarte frumoasă, dar rea şi tare leneşă. Pe vremea aceea, femeile torceau pentru casă, dar nevasta aceasta nici nu voia să se apropie de furcă! Îi semăna omul cânepa, i-o aduna, o meliţa, o făcea caier, nimic! Se umpluse casa de cânepă netoarsă, iar el umbla cu pantalonii peticiţi, mai să cadă de pe el. Într-o zi, omul s-a supărat şi şi-a luat lumea în cap. A plecat încotro vedea cu ochii. Pe drum, s-a întâlnit cu Sfânta Vineri. - Ce e cu tine, omule, de ce eşti necăjit? - Cum să nu fiu, dacă nevasta nu toarce, nu ţese şi mă ţine dezbrăcat? Sfânta Vineri făcu un semn, apoi îi spuse: - Du-te acasă şi ai să găseşti un animal rău, o nevăstuică. Este nevasta ta. Din păcate, nu am putut să o fac bună, aşa că am pedepsit-o pentru răutatea ei. Acum alung-o de acasă. Dacă nu vrea să plece, să-i arăţi furca şi fusul, că fuge sigur!