Leul şi dihorul

Mulţi oameni din presa românească şi-au făcut o profesie astăzi din a huli Biserica Ortodoxă şi a o denigra. Motivele? Pentru că susţine demnitatea unui neam prin construirea unei catedrale, pentru că nu lasă oamenii fără luminare spirituală, învăţându-i din şcoală abc-ul virtuţii şi al bunei cuviinţe, pentru că are proiecte care vizează societatea în care trăim, bolnavă şi polarizată, imprimându-i pe cât i se permite o orientare unitară.

Biserica trebuie să răspundă atacurilor împotriva ei, dar să nu se lase în acelaşi timp angrenată într-un joc steril. Îmi aduc aminte de o pildă care povestea disputa între un dihor şi un leu. Dihorul încerca să-l incite pe leu la luptă. În faţa refuzului leului de a se lua la harţă cu dihorul, cel din urmă îl întreabă: de ce nu vrei totuşi să ne înfruntăm? Răspunsul leului a fost unul care l-a liniştit deplin pe adversarul său: aş putea să-ţi trag o chelfăneală bună, dar nici măcar nu aş vrea să mă apropii prea mult de tine pentru că după aceea, timp de o lună, toţi cu care m-aş întâlni şi-ar da seama că m-am atins de un dihor.