Liant între şcoală şi parohie

Consfătuirea din anul acesta (2013) cu profesorii de religie din Arhi­e­pis­copia Bucureştilor, intitulată: „Cooperarea dintre profesorii de religie şi clerul bisericesc în programe educaţionale comu­ne“, doreşte să evidenţieze ne­ce­sitatea unei conlucrări mai eficiente între profesorii de religie şi clerul din parohii, pentru intensificarea corespon­sabilităţii în transmiterea valorilor educaţionale creştine de ordin spiritual, moral şi cultu­ral în societatea de azi.

Valorile educaţionale oferite de Biserică prin educaţia religioasă din şcolile publice trebuie susţinute şi promovate de toate unităţile bisericeşti, cu prioritate de parohii şi de bi­ro­u­rile de cateheză parohială, mai ales în această perioadă de secularizare a societăţii ro­mâ­neşti, întrucât aceste valori re­prezintă pentru tineri un reper spiritual esenţial şi un liant e­xistenţial între toate cu­noş­tin­ţele dobândite prin studiul ce­lor­lalte discipline.

Întărirea legăturilor de par­teneriat dintre Biserică şi Şcoa­lă reprezintă un deziderat comun, care trebuie dezvoltat din ambele direcţii. În ceea ce-i priveşte pe clericii slujitori ai Sfintelor Altare, aceştia sunt în permanenţă îndemnaţi să sprijine activitatea educaţională a copiilor şi tinerilor din parohiile lor, inclusiv prin asigurarea fondurilor necesare pentru a­co­perirea costurilor materialelor didactice pentru copiii pro­ve­niţi din familii sărace. Pa­ro­hiile implementează astăzi pro­iecte educaţionale şi catehetice complexe, în conformitate cu strategia misionară a Patriarhiei Române şi a Ar­hi­e­pis­copiei Bucureştilor: Hristos împărtăşit copiilor, Alege şcoa­la!, Calea mântuirii, Cateheze pentru viaţă etc.

Intensificarea preocupării pentru lucrarea educativ-misionară în rândul noii generaţii este determinată de convinge­rea că toţi copiii şi tinerii cres­cuţi în credinţă sunt prezentul şi viitorul Bisericii.

În plus, revigorarea catehezei parohiale şi intensifica­rea misiunii profesorului de religie sunt necesare pentru a reda copiilor imaginea frumoasă a şcolii româneşti şi pentru a reda profesorilor presti­giul şi demnitatea socială a profesiei de pedagog, iar pă­rin­ţi­lor încrederea că nu există investiţie mai mare pentru vii­torul copiilor decât educaţia să­nă­toasă, ancorată în valorile veş­nice ale credinţei, cultivate şi transmise în familie, şcoală şi Biserică.

Principalele forme de implicare misionară parohială ale profesorilor de religie în coo­pe­rarea cu clerul bisericesc pentru programe educaţionale comune sunt următoarele:

1. Participarea frecventă a profesorilor de religie la viaţa liturgică a comunităţilor parohiale este o formă vie de măr­tu­risire a credinţei, lucrătoare prin rugăciune. Profesorul trebuie să fie un exemplu de urmat pentru copii; aceştia vor preţui mai mult ora de religie şi se vor apropia mai mult de Biserică dacă vor urma pilda credinţei trăite a dascălilor care îi educă;

2. Participarea elevilor la sluj­bele Bisericii are ca finalitate atât trăirea credinţei în comuniune eclesială, cât şi edu­caţia prin participare la viaţa comunităţii. Slujbele Bisericii noastre, în mod special Sfânta Liturghie şi Sfintele Taine, pe lângă folosul duhovnicesc, au şi un mare rol educativ, care vine să întregească actul pedagogic al instruirii, consilierii şi în­dru­mării elevilor. Sfintele Taine ale Mărturisirii şi Îm­păr­tă­şa­niei, pe care Biserica noastră le va omagia anul viitor, 2014, declarat de Sfântul Sinod al Bi­sericii Ortodoxe Române: An omagial euharistic, au şi profunde implicaţii catehetice-didactice sau educaţionale. Grija pentru deprinderea elevilor de a se spovedi şi împărtăşi mai des îi revine preotului paroh şi familiei, dar şi profesorului de religie, deoarece actul credinţei este în acelaşi timp personal şi comunitar, didactic şi spiritual;

3. Biserica parohială poate deveni şi un foarte frumos „la­borator“ pentru ora de religie. Icoanele, frescele, obiectele li­tur­gice pot ilustra în mod concret lecţiile teoretice predate la clasă. Acolo unde este posibil, acest avantaj poate fi valorificat prin organizarea unor „lecţii deschise“.

4. Profesorul de religie poate aduce o contribuţie mai mare la activităţile culturale şi misio­nare ale parohiei. Având în vedere faptul că, la începutul anului viitor (2014), se vor organiza noi alegeri, pentru un mandat de 4 ani, în organismele parohiale (consiliul şi comitetul), recomandăm căl­du­ros cooptarea în aceste orga­nisme a celor mai buni profesori de religie ca membri activi, cărora li se pot încredinţa res­ponsabilităţi privind consi­lie­rea sau coordonarea ac­ti­vi­tăţilor cu tineretul în domeniul catehetic, cultural, misionar şi social-filantropic. Astfel, ei pot sprijini preoţii în implemen­tarea la parohii a programelor Patriarhiei Române şi Ar­hi­e­pis­copiei Bucureştilor, destinate copiilor şi tinerilor. De a­se­menea, experienţa şi abne­ga­ţia lor pot fi orientate şi spre organizarea bibliotecilor parohiale sau editarea site-urilor şi foilor parohiale;

5. Participarea profesorilor de religie la activităţi extraşcolare poate primi, în cooperare cu parohiile, valenţele unei activităţi reciproc benefice. Pe­le­rinajele, taberele de copii, vi­zi­tele la muzee şi obiective isto­rice, dar şi organizarea de mese rotunde, simpozioane, conferinţe culturale, cu invitarea unor personalităţi duhovniceşti sau culturale, pot deveni evenimente care contribuie atât la vitalizarea comunităţilor parohiale, cât şi la educarea practică a copiilor şi tinerilor. O a­tenţie deosebită trebuie acordată activităţilor de pregătire a serbărilor şi hramurilor, a vizitelor arhiereşti pastorale în parohie, cultivând copiilor, dar şi celorlalţi credincioşi sentimentul bucuriei filiaţiei du­hovniceşti şi al comuniunii eclesiale fraterne;

6. Legătura Şcolii cu Biserica se oglindeşte nu numai în prezenţa profesorilor de religie în biserica parohială, ci şi în invitarea preotului, cu diferite prilejuri, în şcoală: la des­chi­derea şi închiderea anului şcolar, la manifestările dedicate Zilei Naţionale, Zilei eroilor, la serbările de Crăciun şi Paşte, la slujbele de sfinţire cu a­gheas­mă a şcolilor, a cabine­te­lor de religie sau a unor săli de clasă, la slujbele de pomenire a ctitorilor sau a personalităţilor ale căror nume le poartă şcolile şi la alte evenimente;

7. O foarte mare importanţă trebuie acordată evaluării participării elevilor la ora de religie. Câştigarea statutului orei de religie, de a se bucura de aceleaşi prevederi legale ca şi toate celelalte materii, presupune nu numai drepturi, ci şi responsabilităţi sporite. Eva­lu­a­rea receptării orei de religie de către elevi trebuie să ţină seama mai ales de caracterul formativ şi misionar-pedagogic al educaţiei creştine, stimulând bucuria, interesul şi receptivitatea copiilor faţă de religie, iar nu teama de sancţiuni punitive prin intermediul notării. Pro­fesorul de religie se remarcă sau se impune prin competenţă didactică, pregătire psihopedagogică şi apostolat educaţional, adică dăruire de sine cu pricepere şi pasiune. El trebuie să exceleze atât în relaţia cu directorii unităţilor şcolare, cu ins­pectoratele, cât şi cu ceilalţi colegi, cu elevii şi cu părinţii acestora, întrucât el nu se re­prezintă doar pe sine, ci re­pre­zintă şi Biserica, fiind recomandat de aceasta pentru a fi profesor de religie. Datoria Cen­trului eparhial de a analiza periodic activitatea didactică a fiecărui profesor de religie, din perspectiva necesităţii men­ţi­nerii sau nu a avizului de cult (binecuvântării), trebuie pri­vită ca o motivaţie în plus pentru sporirea calităţii orelor de religie, spre folosul Bisericii şi binele societăţii româneşti.

Ora de religie are o valoare esenţială. După 45 de ani de comunism ateu, predarea religiei în forma consfinţită de legis­laţia actuală reprezintă un act de dreptate şi un ideal al liber­tăţii unui popor eminamente religios, ideal confirmat de jertfa eroilor din decembrie 1989, fiind consemnată în Con­stituţia României, în Legea învăţământului şi în Legea cultelor. Această atenţie majoră acordată orei de religie nu este o formulă legislativă de circumstanţă, ci una care confirmă o componentă tra­di­ţio­nală de bază a sistemului e­ducaţional românesc. Deşi există şi unele atitudini critice, fie la adresa sistemului confesional de predare, fie la adresa reli­giei, ca materie de studiu, a­ceste exprimări, adesea promovate de unele politici ten­denţioase din mass-media, nu trebuie să ne dezbine, nici să ne descurajeze, ci să ne u­nească şi mai mult în apărarea şi promovarea valorilor cre­dinţei creştine, care ne menţin şi ne luminează pe calea mântuirii. În acest sens, pentru a vă stimula în promovarea în­văţământului religios, pornind de la diversitatea realităţilor europene, vă oferim tuturor celor prezenţi lucrarea intitulată: „Studiul religiei în şcolile publice din statele membre ale Uniunii Europene“, având ca autori pe PC pr. lect. dr. Sorin Constantin Şelaru şi dl George Vâlcu, de la Reprezentanţa Pa­triarhiei Române pe lângă In­stituţiile Europene de la Bru­xelles.

Ne rugăm Preasfintei Trei­mi să binecuvânteze pe toţi cei care ostenesc astăzi, cu dăruire şi competenţă, în nobila şi sfân­ta lucrare misionară de transmitere a valorilor credinţei creş­tine ortodoxe şi ale spiritualităţii Bisericii noastre, şi să vă dăruiască tuturor sănătate şi pace, bucurie şi mult ajutor în activitatea dumneavoastră educaţională!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Cuvântul rostit la Consfătuirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor, cu tema: „Cooperarea dintre profesorii de religie şi clerul bisericesc în programe educaţionale comune“. Aula Magna Teoctist Patriarhul, Palatul Patriarhiei, vineri, 13 decembrie 2013.

Consfătuirea profesorilor de religie din Arhiepiscopia Bucureştilor