Libertate şi libertăţi

Se pune astăzi mare preţ, cel puţin la nivel teoretic, pe libertate. Avem o mulţime de libertăţi. Libertate de mişcare, libertatea convingerilor, libertatea cuvântului… Şi nu e rău. Dificultăţile apar însă atunci când din pricina libertăţii începem să credem în valori atât de diferite, încât nu ne mai înţelegem între noi. Din acel moment cred că libertatea nu mai este ceva care să ne unească, ci din contră, o lozincă care ne desparte tot mai mult.

În 1912, la Chicago s-a ţinut un congres. La el au luat parte oameni de ştiinţă şi filosofi de seamă spre a redacta un cod general pentru moralizarea lumii. Ei bine, toţi aceşti oameni au trebuit să se despartă, să plece acasă fără să poată alcătui pe hârtie un astfel de cod.

Singura concluzie a congresului a fost aceea că participanţii nu se pot pune de acord din pricina diferenţelor de vederi.

Acest eveniment sfârşit printr-un eşec îmi aduce aminte de o întâmplare petrecută cu doi turişti europeni care călătoreau prin Statele Unite. Pe o stradă dintr-un mare oraş american, cei doi au găsit una lângă alta mai multe clădiri. Pe zidurile lor erau tăbliţe care indicau: Biserica Adventistă, Biserica Baptistă, Biserica Sfinţilor Ultimelor Zile, Biserica Penticostală… Atunci unul dintre vizitatori i-a spus mirat prietenului său: „Cât de credincioşi sunt americanii! Atâtea biserici îngrămădite pe o singură stradă. Cred că Îl iubesc mult pe Dumnezeu!“ „Nu ştiu cât de mult îl iubesc ei pe Dumnezeu, i-a răspuns companionul, dar îmi dau foarte bine seama că între ei nu se iubesc deloc.“