Liov, oraşul-comoară al Ucrainei

Liov este oraşul din vestul Ucrainei, care are în centrul său o comoară. Aici, în inima Liovului, se găsesc zeci de biserici şi de clădiri de patrimoniu universal. Tot centrul vechi al Liovului este în patrimoniul UNESCO, aici fiind vestigii vechi de peste 500-600 de ani. Asemănat de multe ori cu Praga, Liovul condensează istoria într-un perimetru în care aproape fiecare clădire are o mare importanţă istorică. Alături de clădirile monument istoric, parcurile Liovului vin să completeze frumuseţea oraşului, cu prospeţimea florilor şi a ierbii. Mii de turişti pot fi văzuţi zilnic în centrul vechi al Liovului, un asemenea aflux de vizitatori concurând cu marile capitale europene care atrag milioane de turişti, precum Parisul sau Roma.

Cel care intră pentru prima dată în Liov rămâne uimit de frumuseţea oraşului, chiar din gară. Clădirea gării, atunci când a fost construită, între 1899-1903, a acumulat cele mai bune şi mai ingenioase soluţii tehnice de la acea vreme. A fost pentru multă vreme cea mai mare gară din Europa, astfel că şi acum copleşeşte turiştii care tocmai coboară din tren.

Nu departe de gară, o altă clădire monumentală iese în calea turiştilor, Catedrala „Sfânta Elisabeta“, care a fost ridicată în secolul al XIX-lea şi care a fost decorată în interior mai bine de 20 de ani. Această catedrală a fost frecventată dintotdeauna de angajaţii căilor ferate, precum şi de turiştii care fac un prim popas aici.

Accesul spre oraşul vechi nu poate avea farmec fără celebrele tramvaie ale Liovului, tramvaiele Tatra.

Centrul vechi al oraşului este în patrimoniul UNESCO

Poate pentru că ar fi fost mult prea dificil să fie inventariate toate clădirile patrimoniu universal din vechiul oraş Liov, UNESCO a declarat tot centrul vechi obiectiv de importanţă internaţională, fiind astfel sigur că nimic nu a rămas fără să i se acorde atenţia cuvenită.

Oraşul Liov are numeroase nume, de multe ori fiind denumit diferit chiar în aceeaşi limbă. Astfel, i se spune Liov de către români, Lâviv de către ucraineni, Lâvov de ruşi, Lwow de polonezi; în timp ce polonezii latinizaţi spun Leopol, germanii îl numesc Lemberg sau Löwenburg, iar rutenii sau ruşii mici numesc oraşul Lwihohrod. Cert este că oraşul îşi trage numele de la Lev, prinţul de Galiţia.

În anul 1259, regele rutean Daniel Romanovici a întemeiat acest oraş pentru fiul său Lev. Distrus de tătari în anul 1261, oraşul a fost reconstruit în 1270 de prinţul Lev, care şi-a făcut şi capitala aici şi a devenit Lev I de Galiţia. Pentru că a fost unul dintre cele mai importante târguri comerciale, făcând legătura între nordul şi vestul Europei cu Constantinopolul, Liovul a fost de nenumărate ori ameninţat de numeroase armate, dar a reuşit să îşi păstreze autonomia. În secolul al XVII-lea, Liovul mai era numit şi „Oraşul călugărilor“, datorită nenumăratelor mănăstiri şi şcoli confesionale care se găseau aici.

Domnitorii şi mitropoliţii moldoveni se şcoleau la Liov

Liovul a fost un oraş cosmopolit care a adunat influenţe din numeroase zone, atât din punct de vedere geografic şi politic, cât şi din punct de vedere al confesiunilor care au avut loc de manifestare aici.

În Evul Mediu, aici se aflau, alături de şcolile care foloseau slavona, şi şcoli în limba latină, pe filiera catolică sau greo-catolică, nu în ultimul rând, aici fiind şi un important centru cultural armenesc.

De asemenea, aici a fost Şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ din Liov. Oraşul Liov a fost unul dintre cele mai importante centre culturale din regiune, motiv pentru care domnitorii şi boierii din ţările româneşti veneau aici pentru a învăţa carte, apoi îşi trimiteau copiii spre a învăţa aici. Astfel, Grigore Ureche a învăţat la Universitatea din Liov, ca şi Petru Rareş, alături de nenumăraţi domnitori moldoveni. De asemenea, nu lipseau legăturile politice şi comerciale între domnitorii Moldovei şi Liov. În timpul lui Alexandru cel Bun, treceau prin Moldova drumurile comerciale de la Liov şi Cracovia, spre porturile dunărene şi cele de la Marea Neagră. Astfel, Alexandru cel Bun a acordat privilegii comerciale negustorilor din Liov, în 1408.

În anul 1460, Ştefan cel Mare reconfirmă privilegiul comercial acordat negustorilor din Liov.

Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“, centrul culturii creştine din Ucraina

O altă figură marcantă a istoriei, mitropolitul Petru Movilă, fiu al voievodului Moldovei Simion Movilă, a făcut studii la Colegiul Frăţiei Ortodoxe din Liov, a cărui biserică era ctitoriă de neamul Movileştilor.

Una dintre cele mai impunătoare clădiri din Liov, Catedrala „Adormirea Maicii Domului“, a fost sfinţită în 1631, cu participarea mitropolitului de Kiev, Petru Movilă. În vecinătatea bisericii se află o minunăţie a arhitecturii sacrale de tip renascentist din Ucraina, Turnul Kornyakt, care a fost multă vreme cea mai înaltă clădire din Liov.

În secolele XVII-XVIII, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului“ s-a distins ca fiind centrul culturii creştine din Ucraina, locul sfânt al Frăţiei Ortodoxe din Liov. Pe timpul lui Petru Movilă, la Liov se studiau, alături de teologie, şi limbile vechi, precum slava, greaca şi latina, alături de gramatică, poetică, retorică, dialectică.

Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolit al Moldovei, a fost una dintre figurile marcante care au trecut prin şcoala de la Liov, de altfel, el având şi rude în ţinutul Liovului. După ce a învăţat cu renumiţi dascăli din Moldova, Sfântul Ierarh Dosoftei a ajuns la Şcoala Frăţiei Ortodoxe de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ din Liov unde a învăţat, printre altele, greacă, latină, slavonă bisericească, polonă şi ucraineană.

Una dintre cele mai vechi universităţi din lume

Liov este unul dintre cele mai importante centre culturale din Ucraina, având şi una dintre cele mai vechi universităţi din lume, aceasta fiind înfiinţată în 1661, atunci când regele Ion Cazimir al II-lea al Poloniei a acordat Colegiului Iezuit, fondat în 1608, „onoarea de Academie şi titulul de Universitate“. Iezuiţii au încercat să creeze mai devreme o universitate aici, încă de la 1589, însă nu au reuşit.

În anul 1784, Joseph al II-lea a acordat din nou titlul de universitate pentru instituţia care funcţiona în mod oficial cu patru facultăţi: teologie, filosofie, drept şi medicină. Profesorii erau aduşi din Germania sau din regiunile familiarizate cu această limbă, iar limba şcolii era limba latină, astfel că limba polonă sau ucraineană se vorbea doar în unele cazuri.

După ce trec războaiele napoleonene, începând cu 1848, la Universitatea din Liov iau fiinţă două grupări de studenţi, acestea solicitând polonizarea instituţiei. Abia în anul 1871, universitatea a declarat ca limbi oficiale rutena şi polona.

Din 1919 până în 1939, Universitatea a primit numele de „Ion Cazimir“, în onoarea fondatorului. După 1940, Universitatea s-a numit Ivan Franko, iar departamentul de teologie a fost închis, în timp ce departamentul de medicină a fost separat, fiind creat un institut special de medicină.

Teatrul de Operă şi Balet din Liov este una dintre cele mai frumoase clădiri din Europa care a fost contruită între 1897-1900. Până în 1939, îninte ca denumirea să îi fie modificată de către nazişti, clădirea se numea Teatrul Mare. Pentru construirea acestei clădiri, s-a organizat un concurs, iar unul dintre participanţi, Zygmunt Gorgolewski, a surprins juriul prin soluţia oferită, mai ales că a propus ca această clădire să fie ridicată chiar în centrul oraşului, unde problema spaţiului era din ce în ce mai importantă. Pentru a rezolva problema spaţiului, el a propus închiderea şi acoperirea râului Poltava, ceea ce a fost o premieră pentru Europa.

Oraşul catedralelor şi bisericilor

Catedralele şi bisericile din vechiul oraş Liov răsar la tot pasul, se învecinează fără ca vecinătatea să încurce.

Catedrala Armenească este dedicată Adormirii Maicii Domnului şi este datată la 1363-1370, când a fost ridicată o bisericuţă de către un negustor armean care şi-a dorit ca această construcţie să fie asemenea catedralei din Ani, vechea capitală a Armeniei. În anul 1437, catedrala a fost înlocuită de o galerie de arcade. De-a lungul timpului, construcţia a cunoscut numeroase modificări. În prezent, catedrala are două icoane făcătoare de minuni, una a Sfântului Grigore Iluminătorul, fondatorul Bisericii Apostolice Armeneşti, şi una a Maicii Domnului, care au fost aduse în Liov în secolul al XVII-lea.

În timpul comunismului, catedrala a fost folosită ca depozit pentru obiectele de artă sacră jefuite.

Catedrala latină a Adormirii Maicii Domnului este construită pe locul unde iniţial a fost o bisericuţă cu hramul „Sfânta Treime“, construită în 1344 şi care a ars, după şase ani într-un incediu. Începând cu 1360, până în 1481, catedrala s-a ridicat şi sfinţit.

Catedrala „Sfântul Gheorghe“ este construită între 1744-1760, pe un deal de unde se poate vedea o parte din oraş. Catedrala are un loc important în istoria confesională a Ucrainei, în secolul XIX şi XX, aceasta deţinând cel mai important rol pentru Biserica Greco-Catolică Ucraineană. Unul dintre cele mai preţioase odoare este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din secolul al XVII-lea.

Biserica Dominicană a fost construită pe locul unei biserici datând încă din 1234, în apropierea castelului lui Lev de Galiţia. După războiul din 1340, biserica a ars, şi a fost reconstruită. De-a lungul timpului, în ciuda faptului că a suferit numeroase incendii, biserica a fost refăcută de mai mult ori. În anul 1749 s-a pus piatra de temelie a unei biserici foarte solide care a fost, apoi sfinţită în 1764. În timpul comuniştilor, biserica a fost folosită pe post de depozit apoi a găzduit un muzeu al religiei şi ateismului.