Liturghie arhierească în Duminica Sfintei Cruci la Catedrala Arhiepiscopală din Suceava
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a săvârșit duminică, 4 aprilie, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”, Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.
Răspunsurile liturgice au fost date de corul mixt al Catedralei Arhiepiscopale, dirijat de părintele Ionuț Lucian Tablan Popescu. Slujba a avut loc la altarul amenajat în curtea Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”.
În cuvântul de învățătură rostit la sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic le-a prezentat credincioșilor aspecte importante din Evanghelia rânduită a fi citită în această duminică. Ierarhul a vorbit și despre pașii care contribuie la obținerea mântuirii: „Hristos le-a recomandat câteva principii morale în vederea dobândirii unei răsplăţi veşnice: «Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). «Mie!», nu altcuiva, a spus Mântuitorul. Cuvinte greu de înţeles, dar şi de urmat, căci presupuneau o obedienţă spirituală necondiţionată. Cu atât mai greu de înţeles era Jertfa Sa mântuitoare. Sfântul Evanghelist Luca întăreşte: «Să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie» (9, 23). De aici reiese, cu şi mai multă pregnanţă, că această invitaţie presupune o angajare fermă, un act responsabil. Cel care vrea să fie ucenicul lui Hristos trebuie să împlinească trei condiţii indispensabile: să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-I urmeze”. Despre dăruirea deplină și despre ceea ce înseamnă adevărata cale către Mântuitor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Calinic a evidențiat: „Urmarea lui Hristos presupune o maximă dăruire de sine. Fără o renunţare liber consimţită la hedonismele sinelui, astfel încât în sinele nostru să vieţuiască Hristos (Efeseni 3, 17), şi fără o asumare a responsabilităţii Crucii, cu tot ceea ce implică ea, nu poţi să devii ucenicul lui Hristos, nu poţi să-L urmezi pe Hristos. Or, fără Hristos nu poţi face nimic (Ioan 15, 5). Drumul spre El nu este unul spre în afară, ci spre interiorul nostru. Aici vrea El să se întâlnească cu noi. Pricina pentru care El cere acestea de la apostoli este justificată: «Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa» (Marcu 8, 35)”.