Liturghie arhierească la Mănăstirea Hurezi

Cinstiți de Biserică ca fiind „întocmai cu Apostolii”, Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena au fost așezați ocrotitori ai bisericilor și comunităților creștine încă din vechime, iar activitatea misionară și apologetică a devenit model pentru împărații creștini de mai târziu, și în mod aparte pe Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, ctitorul Mănăstirii Hurezi.

Reliefând varietatea formelor de exprimare a cultului celor doi mari apărători ai credinţei, Înalt­preasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a arătat că „la Mănăstirea Hurezi au apărut pentru prima dată în istoria artei iconografice munteneşti scene din viaţa Sfântului Constantin cel Mare. Cinstea pe care Sfântul Constantin Brâncoveanu o acorda ocrotitorului său spiritual se datora în mod cert faptului că, încă din timpul studiilor sale, viitorul domn al Țării Românești în­țelesese adevărata valoare a legilor și reformelor administrative și culturale care au schimbat pe drept cuvânt istoria unui imperiu, iar prin activitatea ctitoricească și sprijinul acordat episcopilor trăitori în dreapta credință devenise model de ocârmuire statală pentru domnii creștini timp de un mileniu și jumătate. 

Lucrările edilitare amintite în cronicile cancelariilor dom­nești, curajul nemaiîntâlnit în rândul împăraților romani de a oferi libertate creștinilor, precum și reformele sociale care, după îndelungi perioade, apărau viața și impuneau ocrotirea mamelor și a copiilor, a bătrânilor și orfanilor inspiraseră atât pe domnitorii statelor europene, cât și pe cei români. 

Prin cuvântările rostite de către membrii familiei, prin pictarea icoanelor, prin ferecăturile, prapurii și miniaturile în care sunt reprezentați cei întocmai cu Apostolii, prin așe­zarea în biblioteca Mănăstirii Hurezi a corpusurilor de legi bizantine, ca de altfel prin întreaga sa activitate culturală, Sfântul Voievod Cons­tantin Brâncoveanu afirma modelul bizantin impus în secolul al IV-lea, pentru că Sfinții Împă­rați Cons­tantin și Elena l-au ins­pirat în toată lucrarea cea bună”.