Liturghie arhierească la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”
Numeroși credincioși au participat duminică, 23 august 2026, la Sfânta Liturghie săvârșită la Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, în Duminica a 12-a după Rusalii. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților.
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur a fost săvârșită la Altarul de vară amenajat în apropierea clopotniței mănăstirii. Biserica-monument „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” și paraclisul închinat Sfântului Ioan cel Nou se află în prezent într-un amplu proces de renovare.
Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a slujit împreună cu un sobor de preoți și diaconi, între care arhim. Valerian Radu, mare eclesiarh, clerici de la Centrul eparhial Suceava, precum pr. Dimitrie Horga, consilier la Sectorul administrativ-bisericesc, și preoți de la Catedrala Arhiepiscopală și de la așezământul monahal. Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Sfântul Ioan cel Nou”, dirijată de pr. Ionuț Lucian Tablan Popescu.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de pr. Dimitrie Horga, care a explicat pericopa evanghelică de la Matei 19, 16-26, în care un tânăr Îl întreabă pe Mântuitorul: „Bunule Învățător, ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” Părintele a arătat că tânărul respecta poruncile, dar era încă legat de bunurile sale și nu era pregătit să renunțe la acestea pentru a-L urma pe Hristos.
„Tânărul dorește viața veșnică, dar o dorește fără să piardă ceea ce devenise pentru el temelia siguranței sale. Îl dorește pe Dumnezeu, însă nu este încă pregătit să-L dorească mai mult decât toate celelalte”, a spus pr. Dimitrie Horga.
Părintele consilier a subliniat că viața veșnică nu trebuie înțeleasă ca o răsplată obținută prin acumularea unor fapte bune, ci ca o comuniune cu Hristos.
La finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a mulțumit părintelui Dimitrie Horga pentru cuvântul de învățătură și a dat citire Decalogului pentru Duminica a 12-a după Rusalii. Textul propune o serie de îndemnuri pentru cercetarea conștiinței și pentru cultivarea responsabilității față de aproapele, atrăgând atenția asupra pericolului împlinirii formale a poruncilor și al atașamentului față de bunurile materiale.