Liturghie arhierească la Mănăstirea Topolniţa
Ca în fiecare an, în prima zi de primăvară, Mănăstirea Topolniţa şi-a deschis porţile pentru a primi sutele de pelerini veniţi aici la rugăciune. Evenimentul a fost marcat prin Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Slujba euharistică din data de 1 martie a fost oficiată în biserica veche a Mănăstirii Topolniţa. Atmosfera de rugăciune a fost întregită de o parte din protopsalţii Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Drobeta-Turnu Severin, care au dat răspunsurile liturgice.
În cuvântul de învăţătură, PS Părinte Nicodim a ținut să le mulţumească celor prezenţi pentru că au lăsat grijile şi treburile gospodăreşti pentru a fi împreună în duh de rugăciune în sânul obștii monahale, dat fiind faptul că este zi de lucru. Episcopul mehedinţenilor a vorbit, de asemenea, despre părinții care s-au nevoit în această mănăstire și datorită cărora avem această frumoasă tradiție, ca și un hram, venirea pelerinilor aici la data de 1 martie. „De foarte mulți ani s-a păstrat tradiția de a fi prezenți la Sfânta Liturghie pentru a se citi rugăciuni de îndepărtare a bolilor. Au venit pe jos bunii creștini. Numărul celor care vin acum nu mai este la fel de mare ca altădată din cauza depopulării satelor, dar totuşi noi, urmaşii bunilor creștini, ne plecăm genunchii aici. Zidurile acestea nu pot vorbi, dar simțim că aici e o oază de sihăstrie românească. Avem aici o biserică de zid a cărei pictură dăinuie de aproape patru veacuri de dinainte de Sfântul Constantin Brâncoveanu şi această pictură a fost restaurată din inițiativa părintelui stareț Grațian. Pe 11 februarie s-au împlinit 20 de ani de la trecerea la Domnul și a părintelui Vichentie, și el un bun stareț al Mănăstirii Topolnița. Prin grija acestor doi stareți ne putem noi bucura de această mănăstire. Să fim încredințați că viața nu se termină aici și să ne dorim Împărăția cerurilor așa cum viețuitorii și părinții au lucrat aici în ogorul Domnului pentru a avea parte de Împărăția lui Dumnezeu”, a spus Părintele Episcop Nicodim.
Rugăciuni pentru paza holdelor şi culturilor
A devenit deja tradiţie ca în ziua de 1 martie după Sfânta Liturghie să fie săvârşită slujba Aghesmei celei mici pe platoul din fața mănăstirii. În cadrul acesteia s-au citit şi Molitfele Sfântului Trifon, pentru îndepărtarea dăunătorilor de la ţarinile, dar şi de la seminţele ce urmează a fi semănate de credincioşi acum, la început de primăvară. Această rânduială a fost aşezată de vrednicul de pomenire ieromonah Graţian Rădac, stareţul Mănăstirii Topolniţa în perioada 1943-1990. În încheiere a fost săvârşită Taina Sfântului Maslu, dar şi o slujbă de pomenire pentru vieţuitorii sfântului aşezământ mănăstiresc. Amintim faptul că la 1 martie 2016 s-au împlinit 26 de ani de la înmormântarea stareţului Graţian Rădac, inițiatorul acestui pelerinaj la sfânta mănăstire de 1 martie.
File de istorie la Mănăstirea Topolniţa
Cercetările istorice au scos la lumină în parte frumoasa tradiţie a mănăstirii, înfiripată pas cu pas în decursul vremii. Unii îi leagă pe bună dreptate existenţa de binecuvântata prezenţă a Sfântului Nicodim de la Tismana pe aceste meleaguri. Se pare că sfântul a aşezat aici prima piatră de temelie şi odată cu ea rânduiala monastică cu care se deprinsese de la Sfântul Munte. Mai mult decât atât, cercetările istoricilor au determinat foarte clar contextul de formare a cinstitei mănăstiri. Preotul Dumitru Bălaşa aşază temeluirea ei pe seama neamului Basarabilor. Iată ce scrie într-un studiu publicat în revista „Mitropolia Olteniei” cu privire la istoricul mănăstirii: „Pornind de la documentul prin care Matei Basarab în anul 1644, mai 11, întăreşte stăpânirea Mănăstirii Topolniţa, peste opt rumâni dorobanţi la Tâmna, în Mehedinţi şi care «sunt de moşie ai sfintei mănăstiri, daţi de Radu Vodă Negru», am ajuns la concluzia că mănăstirea exista în vremea lui Radu Basarab (1374-1385). În adevăr, Matei Basarab în 1646, februarie 12, dă lui Buligă, căpitanul de dorobanţi din Ciovârnişani, judeţul Mehedinţi, «ca să-i fie lui o sfântă mănăstire ce se zice Topolniţa, unde este hramul Sfântului Arhanghel Mihail, cu toate moşiile, pentru că mi-a fost de moştenire această sfântă mănăstire, de mai sus scrisă şi făcută din temelie de strămoşii domniei mele, de mai nainte vrem, din zilele altor domni bătrâni»… În căutarea ctitorului – un Basarab –, aceste informaţii, la care se adaugă şi tradiţia dusă până la Prislop, am ajuns la concluzia că Radu Basarab (tatăl lui Mircea cel Bătrân), care domnea în Ţara Românească între anii 1374 şi 1385, este cel care ridică din temelie – ispravnic fiind Sfântul Nicodim – Mănăstirea Topolniţa, înainte de zidirea Mănăstirii Tismana (sfinţită la 1378)” (pr. Dumitru Bălaşa, „Contribuţie la istoria Schitului Topolniţa”, în MO nr. 11-12/1957, pp. 826-827). În decursul timpului, mănăstirea a trecut prin mai multe momente grele, ajungând chiar în pragul paraginei. Legat de acest aspect, pr. Bălaşa consemnează o întâmplare din timpul domniei lui Mihai Viteazul, atunci când, datorită birurilor prea mari, sătenii din localităţile învecinate mănăstirii, în frunte cu călugării de aici, au trecut Dunărea în Serbia. Sfântul locaş a rămas fără vieţuitori până în timpul domnitorului Alexandru Iliaşi, atunci când „trei vălugări sârbi s-au întors aici, apucându-se să dreagă mănăstirea” (Ibidem, p. 827).
Revoluţia lui Tudor Vladimirescu a rămas şi ea întipărită în istoria mănăstirii. La cinci ani după încetarea ostilităţilor, 40 de panduri din ceata lui Tudor s-au baricadat în mănăstire de teama noii stăpâniri. Asediul a durat săptămâni bune, fugarii rezistând eroic în spatele zidurilor groase. Înconjuraţi de poteră, pandurii au reuşit să scape noaptea „printr-o portiţă dosnică” (Radu Creţeanu, „Întregiri la istoricul Schitului Topolniţa”, în MO nr. 3-4/1957, p. 218).