Liturghie arhierească la schitul cu şapte vieţuitori

În ultima zi a lunii ianuarie, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a săvârşit Sfânta Liturghie la Schitul „Acoperământul Maicii Domnului“ - Băiceni, judeţul Iaşi, pendinte de Mănăstirea Secu. Mica obşte monahală a acestei comunităţi, formată din doar şapte vieţuitori, îl are ca egumen pe părintele protosinghel Damaschin Avătăjiţei.

Paraclisul Schitului „Acoperământul Maicii Domnului“ din localitatea ieşeană Băiceni, comuna Cucuteni, a fost neîncăpător duminica aceasta pentru credincioşii veniţi să participe la Sfânta Liturghie oficiată de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Părinte Teofan. Din sobor, alături de părintele stareţ Vichentie Amăriei şi de părintele egumen Damaschin Avătăjiţei, au făcut parte părintele arhimandrit Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi părintele protosinghel Iustin Câmpanu, secretar al Cabinetului mitropolitan. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de teologi.

„Orice act de îmbogăţire fără dreptate şi prin viclenie şi furt îl face pe om mic“

După citirea Evangheliei, IPS Teofan a ţinut cuvânt de învăţătură: „Se spune în Evanghelie că Zaheu era mic de statură. Era probabil şi mic în trupul său, dar era şi mic la suflet. Deşi era bogat, era un om nemilostiv. Ca să devină şi să rămână bogat, exploata pe alţii. Şi orice act de nemilostenie te face mic; orice act de îmbogăţire fără dreptate şi prin viclenie şi furt îl face pe om mic. Neiubirea, de asemenea, îl micşorează pe om în faţa lui Dumnezeu. Cu toate aceastea, mic fiind - adică încovoiat şi împovărat şi de greutatea bogăţiei, dar mai ales de greutatea nemilostivirii, Zaheu a dorit să-L vadă pe Domnul Hristos. Într-un ungher al sufletului său, Zaheu dorea să se mântuiască şi el. Şi ce a făcut el? S-a suit într-un copac, pentru ca de acolo, de sus, să vadă alaiul în fruntea căruia se afla Domnul Hristos. Din comportamentul acesta al lui Zaheu înţelegem că primul lucru care ne este cerut în viaţă este să urcăm. De obicei, noi coborâm, căci orice faptă rea, orice gând spurcat, orice zi fără rugăciune este un coborâş. Omul coboară şi coboară, tot mai adânc, tot mai la întuneric. Când însă realizează că în viaţa lui este numai întuneric, omul se poate ridica printr-o anumită asceză, prin silirea firii, prin autodepăşire. Ca să-L vezi pe Dumnezeu, trebuie să urci prin fapte bune, prin smerenie, prin metanii, prin iubire, prin milostivire, prin muncă cinstită, prin naştere de prunci, prin dragoste de neam şi de Biserică“.

La final, părintele stareţ Vichentie i-a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan pentru împreuna-slujire, după care IPS Părinte Mitropolit a oferit obştii de la Băiceni nişte volume din seria „Viaţa în Hristos. Pagini de Filocalie“, apărută la Editura Doxologia.

Mănăstirea Secu are în subordinea sa mai multe schituri, unele aflate în imediata apropiere a mănăstirii, iar altele mai departe, cum ar fi Schitul Băiceni, din apropierea oraşului Tg. Frumos. Acest schit, care are hramul Acoperământul Maicii Domnului, a fost construit după anul 1990, într-un loc în care mănăstirea avea de mai multă vreme o vie. Şi înainte de 1940, călugării din Mănăstirea Secu veneau în acest loc şi lucrau via, având şi un loc de închinare, un paraclis în care îşi făceau pravila călugărească. După anul 1990, prin stăruinţa părintelui arhimandrit Vichentie Amăriei, stareţul Mănăstirii Secu, şi a egumenului Damaschin Avătăjiţei, la Băiceni s-au construit două case monahale şi un frumos paraclis, iar credincioşii din zonă, atât la hramul închinat Maicii Domnului, cât şi la alte praznice mari, vin în număr mare pentru a participa la slujbele săvârşite în acest loc.