Liturgice: Semnificaţia Duminicii a cincea a Postului Mare

Duminica a cincea a Postului este închinată cinstirii Sfintei Maria Egipteanca. Despre viaţa acestei sfinte cunoaştem faptul că a fost mai înainte desfrânată, că a venit la Ierusalim şi aflând Crucea Mântuitorului dorea să i se închine, dar a fost oprită de o putere nevăzută, din pricina vieţii ei păcătoase.

Imnele Triodului arată despre acest fapt următoarele: "Te oprea de vederea celor cinstite, întinăciunea cea mai dinainte, ce se trăgea din desfrânări; dar înţelepciuena ta şi cunoştinţa de cele ce s-au lucrat de tine, maică de Dumnezeu înţelepţită, s-a făcut ţie întoarcere spre icoana binecuvântatei fiice a lui Dumnezeu (Maicii Domnului - n.n.) şi căindu-te de toate păcatele tale de mai înainte (…) cu îndrăzneală te-ai închinat cinstitului lemn". Aşadar, hotărârea ei de îndreptare, pocăinţa ei, care de abia acum avea să înceapă, au învrednicit-o de a se închina la Locurile Sfinte. A urmat, din acest moment, un cu totul alt mod de vieţuire al acestei femei îndreptate. Triodul zice despre aceasta: "Închinându-te sfintelor locuri cu bucurie, ai luat de acolo darul călătoriei spre fapta bună de mântuire; ai alergat grabnic cu bună călătorie şi trecând râul Iordanului, în locaşul Botezătorului te-ai sălăşluit cu osârdie şi sălbăticia patimilor o ai întunecat cu viaţa ta cea bună, împuţinând prin înfrânare înfierbântările trupului, maică pururea fericită". Triodul ne prezintă, aşadar, prin alcătuirea imnografului, vieţuirea aleasă a sintei din pustie: "Locuind în pustie, ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, întipărindu-ţi închipuirea lui Dumnezeu, cuvioasă prin feluri de bunătăţi; şi atâta ai strălucit, încât şi peste ape uşor ai trecut, fericită, şi te-ai ridicat de pe pământ cu rugăciunile tale către Dumnezeu". Sau un alt text arată în acelaşi sens: "Vânările sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; greşelile gândului cu izvorul sihăstriei le-ai înecat; şi cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roduri de pocăinţă". Cuvioasa Maria Egipteanca a devenit, astfel, din prostituata care fusese înainte, mireasă a lui Hristos. Viaţa ei din pustie este chipul desăvârşitei răstigniri duhovniceşti: "Puterea Crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că şi cea care mai înainte era desfrânată s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. De unde şi lepădând neputinţa (firii femeieşti, n.a.), vitejeşte a stat împotriva diavolului. Pentru aceasta, răsplata biruinţei s-a dat pentru sufletele noastre" (Triod). La slujba Utreniei cântăm tot în acelaşi sens: "Toate săltările înfrânându-ţi cu ostenelile sihăstreşti, ţi-ai arătat înţelepciunea sufletului (...) te-ai răstignit singură pe tine lumii, tu, cea vrednică de cântare. Drept aceea şi spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită" (Triod). Pomenirea Sfintei Maria Egipteanca are menirea de a trezi râvna credincioşilor, arătând că virtuţile cu care ei sunt chemaţi să-şi împodobească sufletul acum în vremea postului, nu sunt idealuri abstracte, ci că ele sunt efectiv împlinite de către sfinţii Bisericii. Cuvioasa Maria Egipteanca devine astfel pentru noi model de pocăinţă: "Pildă de pocăinţă avându-te pe tine, cuvioasă Marie, roagă pe Hristos să ne dăruiască aceasta în vremea postului" (Triod). Rămânând în atmosfera duhovnicească deschisă de prăznuirea acestei sfinte, să luăm în atenţie pentru vremea ce a mai rămas din Postul cel Mare următoarea zicere a Triodului: "Nu este Împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură, ci dreptate şi nevoinţă cu sfinţenie. Pentru aceasta nici bogaţii nu vor intra în ea, ci numai cei ce depun averile în mâinile săracilor (...) ca postind să facem bunătate, şi aşa să ne dea nouă Domnul cele cereşti în locul celor pământeşti".