Logos şi poezie

Metanie

de Radu Gyr Doamne, fă din suferinţă, Pod de aur, pod înalt, Fă din lacrimă velinţă Ca într-un pat adânc şi cald. Din lovirile nedrepte Faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte, Din căderi, urcuş alpin. Din veninul pus în cană Fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer; Şi din fiece dezastru Şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept.