Luca 11, 42-46
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, fariseilor! Că dați zeciuială din izmă și din untariță și din toate legumele și lăsați la o parte dreptatea și iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceți, iar pe acelea să nu le lăsați. Vai vouă, fariseilor! Că iubiți scaunele din față în sinagogi și închinăciunile în piețe. Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că sunteți ca mormintele care nu se văd și oamenii care umblă peste ele nu le știu. Și, răspunzând, unul dintre învățătorii de Lege I-a zis: Învățătorule, acestea zicând, ne mustri și pe noi! Iar El a zis: Vai și vouă, învățătorilor de Lege! Că împovărați pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, iar voi nu voiți să le atingeți.
Atenție la propriile gânduri! Să nu fim surprinși în ziua Judecății
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Iosif, Cap. XIV, 1, în PSB, vol. 57, pp. 588-599
„În fața lui Dumnezeu se are în vedere nu rezultatul lucrării, ci scopul din care a purces. (...) Intenția îl răsplătește sau îl condamnă pe om, potrivit cuvintelor: Gândurile lor, dintr-o parte și din cealaltă, îi acuză sau îi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca toate cele ascunse ale oamenilor (Romani 12, 15-16).”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia I despre post, II, în PSB, vol. 17, p. 348
„Nu-ți ascunde fața ca actorii! Fața ți-o ascunzi atunci când vrei să nu-ți dezvălui sufletul. Ți-o ascunzi cu minciuna, ca și cu un voal. Să nu fii actor! Actorul înfățișează pe scenă persoane străine. Este rob, dar o face pe stăpânul! Este om de rând, și o face pe împăratul. Tot așa și în viața aceasta. Mulți oameni teatralizează, ca pe o scenă, viața lor; una au în inimă și alta arată oamenilor. Nu-ți ascunde deci fața! Ceea ce ești, aceea arată-te! Nu lua înfățișare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbițată nu are folos, iar postul dat în vileag nu are câștig. Că faptele bune, făcute numai pentru a fi văzute de oameni, nu-și duc roadele în veacul de apoi, ci iau sfârșit odată cu laudele lumii.”
Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia a VII-a, III, în PSB, vol. 17, p. 151
„Nu-i ușor să scapi de acești oameni (vicleni) și nici să te păzești de vătămarea lor, pentru că sub masca prieteniei au adânc ascunsă răutatea lor. Pe oameni cu astfel de purtări, Domnul îi numește lupi răpitori (Matei 7, 15), îmbrăcați în piele de oaie. Fugi de această purtare cu multe fețe și cu multe chipuri! Urmărește adevărul, sinceritatea, simplitatea!”