Luca 12, 13-15; 22-31
„În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.”
Lăcomia... sau când depășești necesarul
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 15, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 31
„Fericit este acela care a putut să stârpească lăcomia, rădăcina viciilor! Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul Judecății de Apoi. Lăcomia adesea slăbește simțământul omeniei și strică dreapta judecată (I Timotei 6, 10), făcându-l pe om să cugete că și din evlavie trebuie să aibă un câștig, că înțelepciunea trebuie să-i fie plătită. Dar marea plată a evlaviei și câștigul cumpătării constă în a avea ce este de trebuință.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 48, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 337
„Întrebarea 48: Lăcomia până la ce se judecă?
Răspuns: Când cineva depășește limitele legii este lacom. Aceasta înseamnă, după Vechiul Testament, a se îngriji cineva mai mult de sine decât de aproapele; căci este scris: să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți (Levitic 19, 18). Dar după Evanghelie lăcomie este să se sârguiască cineva mai mult decât cer nevoile de fiecare zi. Ca acela care a auzit: Nebune, în noaptea aceasta vor cere sufletul tău de la tine; iar cele ce ai gătit, ale cui vor fi?; la acestea se referă într-un mod mai general: Așa-i cu acela ce-și adună sieși comori și nu se îmbogățește în Dumnezeu (Luca 12, 20-21).”