Luca 12, 48-59

Zis-a Domnul: Oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie acum aprins! Și cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini! Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinați: trei împotriva a doi și doi împotriva a trei. Dezbinați vor fi: tatăl împotriva fiului și fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei și fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale și nora împotriva soacrei. Și zicea mulțimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arșiță; şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului și a cerului ştiţi să o deosebiți, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiți? De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? Și când mergi cu pârâşul tău la dregător, dă-ți silința să te împaci cu el pe cale, ca nu cumva să te târască la judecător, şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului, iar temnicerul să te arunce în temniţă. Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti și cel din urmă ban.

Adevărata pace

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXV, I, în PSB, vol. 23, pp. 430-431

„Domnul (…) spune: N-am venit să aduc pace pe pământ. Pentru ce atunci le-a poruncit ucenicilor să spună pace în fiecare casă în care vor intra, pentru ce și îngerii spuneau la naștere: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, pentru ce toți profeții au binevestit pacea? Pentru că atunci mai cu seamă este pace, când se taie ce este bolnav, când e îndepărtat ceea ce dă naștere la răzvrătire. Că așa e cu putință să se unească cerul cu pământul! Și doctorul tot așa salvează restul trupului, când taie partea care nu se poate vindeca, iar generalul când seamănă discordie între conspiratori. (...) Nu totdeauna înțelegerea este un lucru bun, pentru că și hoții se înțeleg între ei. Războiul, însă, nu este o urmare a voinței lui Hristos, ci a voinței oamenilor. Hristos voiește ca toți oamenii să se unească în credință; dar, pentru că se despart unii de alții, ia naștere războiul.

Și totuși Domnul n-a grăit așa!

Dar ce a spus?

N-am venit să aduc pace.

Prin aceste cuvinte Domnul îi mângâie pe ucenicii Săi, spunându-le: Să nu socotiți că voi sunteți pricina dezbinării dintre oameni; Eu sunt Cel Ce fac aceasta, pentru că sufletul oamenilor e așa! Nu vă tulburați, dar, că lucrurile se întâmplă împotriva așteptărilor voastre. Pentru aceasta am venit ca să aduc război. Aceasta-i voința Mea. Nu vă tulburați, dar, dacă pământul este plin de războaie și de intrigi. Când va fi dat la o parte ceea ce-i mai rău, atunci cerul se va uni cu ceea ce-i mai bun.”