Luca 16, 10–15 (Imposibilitatea slujirii la doi domni)

„Zis-a Domnul: Cel ce este credincios în foarte puțin, și în mult este credincios; și cel ce este nedrept în foarte puțin, și în mult este nedrept. Deci dacă n-ați fost credincioși în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată? Și dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru? Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona. Toate acestea le auzeau și fariseii, care erau iubitori de argint, și-L luau în bătaie de joc. Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaște inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu.”

Mamona – zeul banului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXI, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 272-273

„Bogăția, ar spune Domnul, nu vă vatămă numai pentru că înarmează pe noi împotriva voastră, nici numai pentru că vă întunecă desăvârșit mintea, ci și pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, făcându-vă prizonieri banilor, fără suflet și vătămându-vă de două ori: o dată pentru că vă face robi banilor, peste care ar trebui să fiți voi stăpâni, și a doua oară pentru că vă scoate din robia lui Dumnezeu, Căruia mai mult decât tuturor ar trebui să-I fiți neapărat robi. După cum atunci când Domnul a vorbit de bogăție (Matei 6, 20), a arătat că este vătămată de două ori: și pentru că este depusă aici, pe pământ, unde o strică moliile și pentru că nu este depusă dincolo, în cer, unde nu poate fi furată, tot astfel și acum arată că pricinuiește o îndoită pagubă sufletească și pentru că ne depărtează de Dumnezeu, și pentru că ne supune lui mamona.

Nu puteți sluji și lui Dumnezeu și lui mamona. (Matei 6, 24)

Să ne cutremurăm la gândul că noi suntem aceia care L-am silit pe Hristos să spună aceste cuvinte, să pună adică aurul alături de Dumnezeu. Dacă înfricoșător este lucrul acesta, apoi mult înfricoșător este să o faci cu fapta, să preferi tirania aurului în locul fricii de Dumnezeu.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 26, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 34

„Învață-i să caute bogăția în fapte bune și să fie avuți în virtuți. Frumusețea bogăției nu este în punga celor bogați, ci în ajutorul dat celor săraci. Avuțiile strălucesc mai bine dacă sunt date celor săraci și neputincioși. Învață-i pe cei cu bani să caute nu spre ale lor, ci spre cele ce sunt ale lui Hristos, pentru ca și Hristos să-i caute pe ei, pentru ca să le sporească pe ale lor.”

Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, Omilia III, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 74

„Atâta vreme cât trăiești viața întunecoasă a veacului și ești copleșit de noaptea intereselor, nu poți sluji Domnului: căci nimeni nu poate să slujească la doi stăpâni. (Luca 16, 13)”

(Pr. Narcis Stupcanu)