Luca 21, 28-33

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Prindeți curaj și ridicați capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie. Apoi le-a spus o pildă: Vedeți smochinul și toți copacii: când înfrunzesc aceștia, văzându-i, de la voi înșivă știți că vara este aproape. Așa și voi, când veți vedea făcându-se acestea, să știți că aproape este Împărăția lui Dumnezeu. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Răscumpărătorul nostru

Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, Omilia VI, Cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 6, p. 103

„(...) Zice Apostolul: voi ați fost cumpărați cu preț (I Corinteni 7, 23). Dar ascultă ce spune profetul: Pentru fărădelegile voastre ați fost vânduți și pentru păcatele voastre am alungat pe mama voastră (Isaia 50, 1).

Vezi, dar, că toți suntem făpturile lui Dumnezeu, dar că fiecare este vândut pentru păcatele sale și că nelegiuirile l-au înstrăinat de propriul lui Creator. Noi suntem ai lui Dumnezeu, pentru că El ne-a creat, dar am devenit robi ai diavolului, de vreme ce am fost vânduți pentru păcate, însă «Hristos ne-a răscumpărat» pe când slujeam încă acelui domn căruia i-am fost vânduți pentru păcatele noastre. Și astfel și-a primit Domnul din nou pe cei pe care îi crease, câștigând, în schimb, ca pe niște străini, pe cei care, păcătuind, își căutaseră alt stăpân. E just, fără îndoială, a zice că Hristos ne-a răscumpărat, de vreme ce El ne-a plătit cu sângele Său.”

Origen, Contra lui Celsus, Cartea a IV-a, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, pp. 231-232

„Nu-mi dau seama ce fel de «îndreptare» ar voi Celsus să aibă loc atunci când își pune întrebarea: «nu putea săvârși oare Dumnezeu, cu puterea Sa dumnezeiască, acea operă de îndreptare fără să mai fi trimis pe cineva în mod special în lume?» Crede cumva Celsus că Dumnezeu ar vrea ca îndreptarea omului să se facă în mod mecanic, scoțând dintr-odată răutatea din el și sădind virtutea în locul ei? Să cerceteze altcineva dacă un asemenea mod de a îndrepta este conform și posibil naturii omului; noi să presupunem că ar fi conform cu natura lucrurilor și ar fi și posibil. Atunci în ce ar mai consta libertatea voinței noastre? În ce măsură ar fi demn de laudă acordul nostru la adevăr și demnă de răsplată îndepărtarea noastră de la minciună?”

Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Treilea împotriva arienilor, XXXIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, p. 362

„(...) Născându-se trupul Lui din Născătoarea de Dumnezeu Maria, se spune că S-a născut El, Care dăruiește altora facerea spre a fi, ca să mute la Sine facerea și să nu mai mergem în pământ ca fiind numai pământ, ci, uniți cu Cuvântul cel din cer, să fim ridicați prin El la ceruri. Deci așa a mutat și celelalte afecte ale trupului nu fără rost la Sine, ca de acum, nu ca oameni (de la noi înșine), ci ca proprii ai Cuvântului, să ne împărtășim de viața veșnică.”