Luca 6, 17-23
În vremea aceea au stat în loc șes Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El, că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, că a voastră este Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, că vă veți sătura. Fericiți sunteți cei ce plângeți acum, că veți râde. Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî pe voi și vă vor izgoni dintre ei și vă vor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-vă în ziua aceea și vă veseliți, că, iată, plata voastră este multă în ceruri.
Unde găsim fericirea?
Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a IV-a, Cap. VI, 40.2.-40.4., în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 5, p. 254
„Fericiți făcătorii de pace, adică cei (...) care îmblânzesc amenințările mâniei, momelile poftei și celelalte patimi, care duc război împotriva gândirii noastre. (...)
Desăvârșiți făcători de pace sunt aceia care păstrează neclintită pacea în orice împrejurare din viață, cei care numesc sfântă și bună conducerea dumnezeiască a lumii, care-și găsesc reazemul lor în știința lucrurilor dumnezeiești și omenești, datorită căreia ajung de socotesc contrarietățile din lumea materială cea mai frumoasă armonie a creației. Făcătorii de pace aduc pace și celor care se războiesc cu vicleniile de luptă ale păcatului, învățându-i să se întoarcă la credință și la pace.”
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia a doua în favoarea creștinilor, XI, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 2, p. 112
„(...) Povestește (Xenofon) că Heracles, ajungând la o răscruce de drumuri, s-a întâlnit cu virtutea și cu răutatea, care i-au apărut sub chipuri de femeie. Astfel, răutatea, având pe ea o îmbrăcăminte diafană, cu fața grațioasă și înfloritoare, datorită podoabelor pe care le avea pe ea și fiind de-a dreptul încântătoare la vedere, i-a spus lui Heracles că, dacă o va urma, îi va face să ducă de-a pururea o viață plină de plăceri și de frumusețe, la fel de strălucită cu aceea a lumii din jurul ei. Iar virtutea, stând înaintea lui cu o față și îmbrăcăminte severe, i-a zis: De te vei lăsa, însă, convins de mine, te vei împodobi nu cu podoabă și nici cu frumusețe trecătoare și stricăcioasă, ci cu podoabele cele cu adevărat frumoase și veșnice.
Suntem convinși, deci, că oricine va evita bunurile aparente și se va atașa de cele socotite crude și iraționale va găsi fericirea. Căci răutatea, îmbrăcând forma exterioară a faptelor ei cu calitățile virtuții și ale celor ce sunt cu adevărat bune, prin imitarea celor nestricăcioase (...), robește pe oamenii de jos, încununând virtutea cu atributele ei cele rele.”