Lucrările de primăvară pentru viţa-de-vie
Pentru cei care au pe lângă locuinţă câţiva butuci de vie sau chiar o plantaţie de vie mai serioasă, venirea primăverii este semnalul că trebuie începute lucrările de întreţinere şi îngrijire.
Lucrările de întreţinere a viţei-de-vie îmbunătăţesc radical producţia şi calitatea strugurilor. În fiecare anotimp trebuie făcute lucrări specifice perioadei. De la îngroparea viţei nou-plantate pentru a o feri de îngheţ, toamna, la tăieri primăvara, până la prăşit şi copilit vara. Potrivit acestui calendar, sintetizat pe site-ul gradinamea.ro, lucrările de primăvară pentru vie încep de la dezgropatul şi dezmuşuroitul butucilor acoperiţi cu pământ toamna pentru a fi protejaţi de îngheţ. Se face apoi verificarea spalierelor sau a aracilor de susţinere. Răzuitul scoarţei butucilor se execută cu ajutorul unor perii din sârmă sau al unui spălător metalic de bucătărie. Scoarţa căzută la această lucrare se adună şi se arde, deoarece adesea conţine formele de rezistenţă ale unor dăunători ca: păduchele lânos, păduchele ţestos şi alţi acarieni. Lucrarea se poate face înaintea sau în timpul operaţiei de tăiere de primăvară a viţelor. Dacă plantaţia este mai mare se face completarea golurilor rămase după trecerea gerurilor iernii. Se face verificarea mugurilor, pentru a vedea care din ei au avut de suferit. Se trece apoi la primele tăieri şi la copcit (săparea unei rigole circulare în jurul butucului). Coardele tăiate se leagă şi se dirijează pe spalier sau pe arac. Tocatul coardelor rezultate la tăierile de primăvară poate constitui o modalitate de redare parţială a fertilităţii solului. Sau se ard la marginile parcelelor. Tot acum la viile cu suprafeţe mai mari se aplică îngrăşămintele, de preferat organice.
Săpatul viei din aprilie
La începutul lunii aprilie se sădeşte viţa-de-vie altoită şi nealtoită în locurile definitive şi se finalizează copcitul şi tăierile.
În fiecare săptămână se face controlul muşuroaielor de la viţa plantată în primăvară şi se udă regulat până la apariţia lăstarilor. La sfârşitul lunii aprilie se face grăparea (boronirea) solului între rânduri, iar fâşia de pământ ocupată de rândul de vie este săpată manual, la adâncimea de 12-15 cm, cu mărunţirea solului, în scopul de a preîntâmpina evaporarea excesivă a apei. În cazul în care sunt sectoare îmburuienite cu pir se recomandă acoperirea lor cu o folie de polietilenă neagră şi într-un an această buruiană este distrusă. Dacă aceasta ocupă suprafeţe mai mari, atunci se recomandă tratamente chimice. Ele pot fi administrate mecanizat sau manual cu stropitoarea de spate.
Plivitul lăstarilor
În luna mai se începe plivitul lăstarilor fără rod, pentru echilibrarea butucilor. Înlăturarea acestora se face atunci când vegetaţia butucilor este prea abundentă. Lăstarii se taie cu foarfe-ca de vie de la punctul lor de inserţie pe coarde, pentru ca butucii să fie mai „aerisiţi“. Se elimină mai ales lăstarii slab dezvoltaţi. Dintre lăstarii gemeni, crescuţi din acelaşi ochi de iarnă, se înlătură cel steril sau cel care are o vigoare mai mică. De asemenea, se înlătură o parte din lăstarii porniţi din lemnul vechi, lăsându-se în vegetaţie cei mai bine plasaţi, din care se vor forma cepii de înlocuire.
Acum se execută şi primele tratamente împotriva manei şi a moliilor de struguri. Tratamentele de prevenire se aplică alternativ săptămânal. Înainte de înflorire se administrează îngrăşăminte chimice azotoase. Tot acum, dacă lăstarii au atins lungimea de aproape 40 cm, se face prima legare a viţei. În preajma înfloritului se face ciupitul lăstarilor. Ciupitul constă în suprimarea vârfurilor de creştere sau coroniţa celor fertili. Lucrarea se aplică cu 1-2 zile înaintea începerii înfloritului şi se face pentru a întrerupe creşterea lor în lungime în perioada înfloritului, care durează 8-12 zile. Scopul acestei lucrări este de a realiza o redistribuire a substanţelor hrănitoare, favorizându-se procesul de fecundare a florilor şi diferenţierea mugurilor florali. (C. Ciocan)