Lumina din cuvânt: Liturghia este eticheta Ortodoxiei

Într-o convorbire pe care am avut-o cu părintele Stăniloae, acesta a afirmat că Ortodoxia e doxologie, adică ea se revarsă în preamărirea lui Dumnezeu. Aceasta este Ortodoxia adevărată, cea care preamăreşte pe Dumnezeu în Treimea Persoanelor Sale şi cinsteşte pe Maica Domnului şi pe sfinţi. Doxologia se manifestă în sfintele slujbe ale Bisericii noastre care sunt vuietul Duhului în conştiinţa credincioşilor. De câte ori slujim lui Dumnezeu creăm o atmosferă în care Dumnezeu e prezent în conştiinţa noastră, Maica Domnului ne este aproape, toţi sfinţii sunt în atenţia noastră. Ortodoxia noastră trebuie să se manifeste neapărat în cuvânt şi în gând, în simţire şi în viaţă. Dacă trăim aşa, trăim ortodox. Dar dacă nu ne angajăm în doxologie, nu suntem nici în Ortodoxie.

Dintre sfintele slujbe ale Bisericii noastre, noi socotim cea mai importantă Sfânta Liturghie, deşi toate sunt importante. Totuşi se poate vorbi despre Sfânta Liturghie ca despre un rezumat al tuturor slujbelor, ca de o slujbă pentru care ne pregătim prin celelalte slujbe. În franceză cuvântul „liturgie“ nu înseamnă numai liturghie, ci desemnează toată slujba Bisericii. Toată slujba Bisericii este o Liturghie înainte de Liturghia propriu-zisă, însă Sfânta Liturghie are darul de a cuprinde totul, nu numai slujbele, ci şi toate sărbătorile din timpul unui an bisericesc. Sfânta Liturghie este eticheta Ortodoxiei. La Sfânta Liturghie, Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte şi care preînchipuiesc mai întâi Trupul şi Sângele Mântuitorului se prefac în adevărat Trupul şi Sângele Domnului Iisus ca să se poată împărtăşi credincioşii şi ca Domnul Hristos să poată intra în alcătuirea mădularelor noastre. De aceea se poate vorbi foarte bine despre Ortodoxie şi Euharistie, despre Ortodoxia care trăieşte în Sfintele lui Hristos Taine. Şi dacă cineva trăieşte Ortodoxia aşa cum era ea în vremea copilăriei mele, dacă cineva îşi revarsă sufletul în slujbele dumnezeieşti pentru preamărirea lui Dumnezeu, dacă cineva ia parte la Sfânta Liturghie şi trăieşte Ortodoxia din Liturghie, dacă cineva se împărtăşeşte cu dumnezeieştile Taine pentru a-L avea pe Mântuitorul Hristos în alcătuirea existenţei sale, sigur ajunge să simtă bucuria din Ortodoxie. De aceea se poate vorbi despre Ortodoxie şi bucurie. Orice creştin trebuie să fie un om al bucuriei, căci credinţa noastră ortodoxă e alcătuită în aşa fel încât e pricină de bucurie, şi cine nu vrea să se bucure, tot trebuie să se bucure pe măsura credinţei.