Lumina din cuvânt: „Noi ne bazăm pe credinţă“

În ceea ce priveşte viaţa spirituală, noi ne bazăm pe credinţă. Credinţa este temelia vieţii spirituale. Fără credinţă nu-i cu putinţă să fim mântuiţi, este scris în epistola către Evrei. Domnul Hristos a zis: „De nu veţi crede cine sunt, în păcatele voastre veţi muri“. Domnul Hristos a spus: „Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede, se va osândi“. Deci toţi necredincioşii sunt sub osândă. Îi osândeşte Dumnezeu pentru necredinţa lor. Iar dacă cineva vrea să fie mântuit şi nu osândit, trebuie să aibă credinţă în Dumnezeu. Credinţa în Dumnezeu este începutul vieţii spirituale. De aceea întrebarea cea dintâi la care trebuie să răspundă este: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“. Întrebarea aceasta a pus-o Domnul Hristos unui om oarecare, care de fapt a şi văzut puterea lui Dumnezeu, prin aceea că Domnul Hristos i-a dat vedere. L-a întrebat Domnul Hristos: „crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ Orbul a zis: „dar cine eşti, Doamne, ca să cred?“. Domnul Hristos i-a răspuns: „Cel ce vorbeşte cu tine“. Şi atunci el a zis: „Cred, Doamne“ şi s-a închinat Domnului Hristos. Credinţa trebuie să fie lucrătoare în închinare, cum a fost a acelui orb, şi lucrătoare în iubire. Dacă nu-i lucrătoare şi în iubire, nu este o credinţă adevărată.