Luminaţi-vă faţa!: Cartea... CARTIERULUI

După Unirea mică (1859) şi cea mare (1918), după al doilea război mondial şi după 1989, mulţi alogeni au populat Iaşii. Unii dintre ei, mai răsăriţi, nu au beneficiat doar de tradiţiile, prestigiul şi instituţiile urbei, ci au adăugat valoare celei existente.

Între ei se se află şi Matei Bejenaru, magistru în arte plastice, inspirat şi dinamic manager. Am avut ocazia să-i fiu coechipier în proiectul amplu şi memorabil finalizat de Florin Cântec în SUA (două săptămâni, în decembrie 1989), ba, mai mult, să împărţim aceeaşi cameră de hotel în Washington D.C., unde am vizitat mai multe locuri indicibile, unde am învăţat ceva management, unde am proiectat gânduri pentru Iaşii culturali (polemici faţă de inerţii). Aflat, recent, la o reuniune organizată de Primăria Iaşi, în Sala Mare (ilustrată cu portretele primarilor, de ieri şi până azi, realizate de Dan Hatmanu), discutând proiectul Iaşi - 600 de ani de atestare documentară, am primit un elegant catalog. În fapt e o carte (imagine, text, tehnoredactare remarcabilă) dedicată celor 3 ani (2004-2007) de efort şi împliniri ai ASOCIAŢIEI CULTURALE VECTOR, care a finalizat proiectul caARTier, în parteneriat cu Programul Cultural Elveţian în România (Pro Helvetia/ SCD), în colaborare cu Primăria Iaşi, Fundaţia „Pro Women“ şi Ateneul (Popular – în perioada interbelică, actualmente un veritabil centru cultural european). Se cuvin menţionate câteva date tehnice ale exemplarului catalog, respectiv: design - Matei Bejenaru, fotografii - acelaşi, precum şi Livia Pancu, traduceri în engleză - Sorana Lupu şi Alexandru Bounegru, tipărit la Grup Muşatinii Suceava. Din textul Gabrielei Tudor aflăm că proiectul cARTier Tătăraşi (cândva cu doar câteva bordeie şi căsuţe, acum cu... circa 80.000 de locuitori!) a finalizat, între altele: revista „Linia 1/13“, cărţi de benzi desenate, expoziţii diverse, ateliere artistice pentru copii, întâlniri în spaţiile Ateneului ş.a.m.d. Ceva esenţial, credem şi noi, s-a schimbat în Tătăraşi! De la esplanada Oancea până la faţadele blocurilor cenuşii. De la modernizarea unui spaţiu de joacă pentru copii la reamenajări de spaţii verzi. De la concerte muzicale la filme, teatru, literatură, dans, muzică şi multe altele, totul într-o coerenţă bine articulată, asemănătoare, la alt palier, întâmplărilor organizate de Muzeul Literaturii Române la Bojdeuca lui Ion Creangă. Dacă, în fragedul an 1992, ne amuzam, la Bruxelles, cu poetul Daniel Corbu sau regizorul Alexandru Dabija la cursurile belgienilor dedicate „democraţiei culturii“, „vieţii asociative“, sau „industriilor/oraşelor creative“ (pe un proiect de management cultural la care ne trimisese, spre învăţare, Andrei Pleşu, ministrul culturii de atunci), acum, parcurgând paginile cărţii despre CARTIER, ne-am convins că formulele aparent vetuste pot căpăta conţinut, sens, farmec. Fericită iniţiativă, inspiraţi organizatori, parteneri şi colaboratori! Vreme de „bejenie“ artistică, bejenariadă...