Lupta cu vanitatea

Poate cea mai grea luptă pe care oamenii duhovniceşti o au de dat cu ei înşişi este războiul împotriva mândriei. De aceea, atenţia pe care o acordă gândurilor se manifestă prin grija deosebită de a-şi ascunde virtuţile sub o aparentă slăbiciune.

Astfel, ei şi cei din jurul lor sunt feriţi de ispita atât de subţire a trufiei. Se spune că Ava Nisteros, unul din părinţii sfinţi ai Egiptului de odinioară, se plimba odată prin deşert. Era însoţit de mulţime de ucenici veniţi din pustiul Sketis, locul unde se nevoiau mii de monahi acum 1600 de ani. Fraţii mai tineri dar şi părinţii vârstnici îl cinsteau pe bătrânul Nisteros ca pe un om al lui Dumnezeu, sfânt şi înţelept. Pe când se plimbau, brusc în faţa lor a apărut un şarpe uriaş, iar monahii, toţi, au rupt-o la fugă. Evenimentul s-a petrecut aşa de repede, încât nimeni nu a avut ceva de comentat. Dar câţiva ani mai târziu, pe când Ava Nisteros se afla pe patul de moarte, unul dintre ucenicii părintelui, martor la acea întâmplare înfricoşătoare, l-a întrebat pe acesta: Părinte, ţi-a fost şi ţie teamă în ziua aceea când a apărut şarpele în deşert, lângă noi? Nu, i-a răspuns deschis bătrânul. Atunci, de ce ai fugit la fel ca şi noi? M-am gândit că e mai bine să fug acum de şarpele văzut al pustiei, decât să fug mai târziu de şarpele cel nevăzut al vanităţii.