„Magnificat”, apariție editorială la Sibiu
Editura „Andreiana” a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent împreună cu Editura „Armanis” traducerea în limba română a comentariului scris de Martin Luther la imnul Fecioarei Maria (Luca 1, 46-55), în colecția „Memoria gândirii creștine”. Intitulată „Magnificat”, cartea apărută la Sibiu oferă cititorilor posibilitatea să cunoască mai bine această operă a lui Martin Luther.
Apărută după împlinirea a 500 de ani de la reforma protestantă, cartea publicată la Sibiu aduce în actualitate unul dintre textele clasice luterane, un comentariu și o traducere în limba germană a imnului „Magnificat”, așa cum a rămas cunoscut în tradiția apuseană imnul Fecioarei Maria. Traducerea germană a textului biblic, însoțită de comentarii, a fost realizată de Martin Luther în perioada 1520-1521, după ce profesorul de teologie de la Universitatea din Wittenberg publicase cele 95 de teze prin care critica practica vânzării indulgențelor și după ce procedura de excomunicare a sa din sânul Bisericii catolice fusese realizată.
Martin Luther avea să scrie această traducere însoțită de comentariile la „Magnificat” pentru unul dintre ucenicii săi, ducele Johann Friedrich de Saxonia, fiul de 18 ai al principelui Johann de Saxonia.
„Aflând de excomunicarea părintelui său spiritual (Luther a fost excomunicat oficial în 3 ianuarie 1521), cum avea să-l numească mai târziu, ducele Johann Friedrich de Saxonia, fiul de 18 ani al principelui Johann de Saxonia, i-a trimis o scrisoare unchiului său, Frederic cel Înțelept, principele elector al Saxoniei Ernestine, în favoarea excomunicatului, făcând ca o copie să-i parvină și acestuia. Mai târziu, într-o altă scrisoare din 20 decembrie 1520, ducele îi împărtășea lui Luther, prin cuvinte pline de prietenie și încurajare, hotărârea binevoitoare a principelui elector. În semn de recunoștință față de gestul tânărului și din conștiința responsabilității de a transmite dreapta credință în limba germană, mai cu seamă unui tânăr vizat să devină principe, Luther începe în noiembrie 1520, traducerea și tâlcuirea Magnificatului, cu intenția de a o dedica binefăcătorului său. Pe 3 dec. 1520, prietenul său, Georg Spalatin, îi comunica principelui elector intenția lui Luther («M-am apucat deja de tălmăcirea cântecului Mariei pentru tânărul principe, ca în sfârșit prin această cărticică să îi răspund ultimei sale scrisori binevoitoare către mine»). Câteva luni mai târziu, pe 27 febr. 1521, Luther însuși îi scria lui Georg Spalatin: «Accingor iam cantico Mariano dicando iuniori principi, ut tandem libello ipso respondeam literis suis novissimis et gratiosis ad me datis». Tot din corespondență aflăm că, în 6 martie, el încă scria la lucrare. Dedicația este datată 10 martie 1521. În 19 martie, prima parte a lucrării ia drumul tiparului, după cum anunța Luther: «Canticum Magnificat sub prelo nascitur». Pe 31 martie, cu trei zile înainte de a purcede la drum spre Dieta din Worms, unde fusese convocat de către împăratul Carol al V-lea, Luther îi trimite tânărului duce primele trei foi tipărite, însoțindu-le de câteva cuvinte prin care îl asigura că, dacă Dumnezeu îl va ajuta să se întoarcă acasă în siguranță, va continua lucrarea fără întârziere”, după cum arată Maria Curtean în Introducere.
Resurse teologice
Cartea „Magnificat”, tradusă în română de Maria Curtean, apare în cadrul Centrului Arhidiecezan de Diagnoză și Cercetare Catehumenală, Omiletică și în Pedagogia și Metodologia Religiei C.A.D.C.O. „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu, în cadrul colecției „Memoria gândirii creștine”, coordonată de pr. conf. univ. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu.
Traducerea a fost realizată din edițiile D. Martin Luther, „Das Magnificat verdeutschet und ausgelegt, 1521” în D. Martin Luthers Werke: Kritische Gesamtausgabe (Weimarer Ausgabe - WA), 7. Band, Hermann Böhlaus Nachfolger – Weimar Akademische Druck- u. Verlagsanstalt – Graz (1966), p. 538-607; Martin Luther, „Das Magnificat, verdeutscht und ausgelegt, 1521” în Ausgewählte Schriften, „Erneuerung von Frömmigkeit und Theologie”, hrsg. von Karin Bornkamm und Gerhard Ebeling, zweiter Band, erste Auflage, Insel Verlag, Frankfurt am Main, 1982, p. 115-196 și Martin Luther, „Eine Auslegung des Magnifikats: Das Loblied der Maria: Luk. 1.46-56” în Taschenausgabe, Band 1: „Die Botschaft des Kreuzes”, hrsg. von Horst Beintker, Helmar Junghans und Hubert Kirchner, Evangelische Verlagsanstalt GmbH, Berlin, 1984, p. 68-137.
O parte din notele explicative și bibliografice din ediția WA 7 și din Taschenausgabe (hrsg. v. Beintker, Junghans, Kirchner) au fost traduse. La acestea, Maria Curtean a adăugat și unele note suplimentare necesare înțelegerii textului. Numele proprii pentru care nu s-au găsit forme consacrate în limba română, au fost păstrate în limba germană.
„Tâlcuirea aceasta, a Imnului Fecioarei Maria (Lc. 1, 46b-55), numit în tradiția catolică Magnificat, cântare de răspuns a Buneivestiri, pe care Maica Domnului o înalță în plină emoție, a momentului lui «fie mie», un «fiat» care schimbă cursul istoriei lumii, este realizată în două etape, noiembrie 1520 - martie 1521 și în perioada mai - iunie 1521, drept răspuns purtării de grijă a foarte tânărului său prieten, tânărului duce Johann Friedrich, viitor principe al Saxoniei. Un poem de prietenie către un învățăcel al său, o scriere devoțională, rară în arhitectura actuală a lutheranismului. Publicarea volumului acestuia, excelent asumat editorial și bibliografic de către Maria Curtean, la 500 de ani de Reformă are cheia sa duhovnicească. Pe de o parte îmbogățește panoplia de texte luterane – în sensul primar al cuvântului – puse la îndemâna culturii teologice românești, iar, pe de altă parte, desființează mitul anti-marianismului lui Luther, teolog atent la nuanțe chiar și în anarhismul său eclezial și apoi eclesiologic. Și propune, de asemenea, cititorului protestant și neoprotestant de limbă română, o întoarcere la izvoarele cele mai adumbrite ale lutheranismului, însăși opera lui Martin Luther”, spune pr. conf. univ. dr. Constantin Necula în „Prefață la un poem marianic”.
În prima parte a cărții, cititorii au posibilitatea să parcurgă scrisoarea lui Martin Luther care însoțește traducerea și comentariul la imnul „Magnificat”, un text foarte profund și plin de înțelesuri, prin care ducele Johann de Saxonia avea să cunoască mai multe despre vocația de a fi conducător al poporului, „fiindcă de persoana unui mare principe atârnă mântuirea multor oameni, dacă el se leapădă de propria-i voință și este cârmuit de Dumnezeu, prin har; pe de altă parte însă, el este spre pierzania multora, dacă se abandonează sieși și se conduce fără har. Căci deși inimile tuturor oamenilor se află în mâinile atotputernice ale lui Dumnezeu, totuși aici nu s-a vorbit zadarnic numai despre regi și despre principi: «Inima regelui este în mâna Domnului, pe care o poate îndrepta încotro voiește» (Pilde 21, 1)”, după cum spune Martin Luther.
Nu în ultimul rând, menționăm aparatul critic care însoțește traducerea română a lucrării lutherane, în care Maria Curtean prezintă adesea termeni în limba germană, fraze sau propoziții originale, informații suplimentare și comentarii.