Maica Siluana vă răspunde: Cum să trec de la o credinţă raţională la cea adevărată (simţită)

Cum să trec de la o credinţă raţională la cea adevărată (simţită)? Căci, atunci când mă rog, simt cum apasă asupra creierului meu o forţă supărătoare şi ajung chiar să nu mai pot suporta să mă rog, de am ajuns şi noaptea să mă trezesc din somn fără să vreau şi, încercând să mă gândesc la Dumnezeu, nu pot să biruiesc sau să scap de acest „stres“. Parcă nu primesc nici o alinare reală. Am observat uneori că atunci când mă rog la Maica Domnului simt o uşurare a apăsării asupra creierului şi, uneori (dar rar), simt şi ceva plăcut în suflet şi abia atunci reuşesc să zic rugăciunea mai uşor. Iar atunci când primesc o mângâiere înlăuntrul meu nu o pot primi deschis pentru că mă tem să nu fie o înşelare, fie de la simţurile trupeşti, fie de la diavol.

Deci încă nu ştiu să mă rog şi nu-mi găsesc liniştea desăvârşită fiindcă nu am credinţa adevărată??

M. M.

 

Om drag,

Să te aşezi întreg în faţa lui Dumnezeu. Nu te mai băga cu râvnă doar în cuvinte şi cereri, ci şi în ce simţi. Ca să Îl simţi pe Dumnezeu ai nevoie să-L primeşti în simţirile tale. Oferă-I, în loc de cuvinte, tot ce simţi: presiune, „stres“, senzaţii neplăcute, orice simţi... Dacă nu poţi să spui „Doamne“ în timp ce Îi arăţi astea, priveşte-L doar în icoană. Încet, încet, vei înţelege ce anume se împotriveşte în tine lui Dumnezeu.

Acele simţiri pot fi partea văzută, simţită, a unui conflict ascuns cu Dumnezeu.

Te rog să iei şi nişte Omega 3, din peşte, ca să-ţi întăreşti puţin celula nervoasă.

Apoi, ai grijă să renunţi la anumite gesturi sau deprinderi care îţi produc tensiune şi stres şi de care devii conştient doar când te ajută harul rugăciunii.

Iar dacă ai cumva ambiţii prea mari, aşteptări nerealiste de la tine, caută acolo cauza stresului pe care vrăjmaşul o pune pe seama rugăciunii. Smereşte-te să fii ceea ce eşti acum, fii credincios peste puţinul de care eşti capabil acum şi te va creşte Domnul încet, încet. Nu te compara cu nimeni şi nu primi un „model“ lăuntric de genul „aşa ar trebui să fiu“! Nu poate mintea omului să-şi imagineze cum vom fi, ce vom fi!

Cu drag şi rugăciune, şi încredere,

Maica Siluana