Mâinile Maicii Domnului

Părintele Arsenie Papacioc povestește într-unul din interviurile acordate o întâmplare petrecută cu cineva care se ruga cu multă râvnă Maicii Domnului să devină și ocrotitoarea și maica lui. „Fii maica mea, Sfântă Marie!”, implora omul necăjit că nu are nici un sprijin ceresc. Maica Domnului i-a răspuns rugăciunii în cuvinte scurte: „Arată-te a-mi fi mie fiu. Astfel, eu voi fi și maica ta”.

Ce vor să spună aceste cuvinte? Că pentru a deveni fii ai Născătoarei de Dumnezeu nu trebuie să rămânem inactivi, ci să săvârșim cele pe care ea le dorește de la noi. Pilda aleasă pentru astăzi ne întărește această convingere.

Într-o mănăstire din Spania se găseşte o statuie de marmură a Preacuratei Fecioare, ale cărei mâini lipsesc. Mai înainte, statuia era întreagă, dar a rămas ciuntită de pe vremea unor lupte, în urma unui război. Câtă vreme statuia avea mâini, multe minuni se făceau în acea biserică, multe vindecări se săvârşeau. Acum, înaintea chipului Născătoarei de Dumnezeu lipsită de mâini, nu se face nici o minune. Dar o vorbă circulă în popor, că de s-ar afla vreun creştin care, îngenuncheat în faţa statuii, s-ar ruga aşa: „Maică sfântă! Iată, îţi ofer mâinile mele. Le poţi purta în locul celor pe care le-ai pierdut”, din nou s-ar face minuni în sfântul locaş. Istoria aceasta are un tâlc adânc. Ea ne învaţă că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru a izbăvi pe cei aflaţi în necazuri, are trebuinţă de mâini omeneşti. Altfel spus, mijlocitoarea creştinilor are nevoie de conlucrarea și rugăciunea noastră, pentru a ne izbăvi de greutăți.