Mănăstirea Maglavit îşi sărbătoreşte hramul
Praznicul Naşterii Maicii Domnului adună credincioşii la rugăciune în bisericile şi mănăstirile oltene. Ca în fiecare an, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, slujeşte astăzi la Mănăstirea Maglavit, înconjurat de un numeros sobor de preoţi şi diaconi.
Ca în fiecare toamnă, prăznuirea Naşterii Maicii Domnului adună mii de credincioşi la Mănăstirea Maglavit. Au trecut peste cinci decenii de când oamenii credincioși vin aici, însă credinţa şi dragostea pentru aceste locuri, aşezate la marginea Olteniei, sunt încă vii şi lucrătoare. În cinstitul aşezământ monahal, temeluit în mijlocul pădurii de plopi, o aleasă obşte de maici împlinesc zilnic pravila de rugăciune, înălţând rugăciune către Maica Domnului.
Rânduit ca al doilea hram al mănăstirii, praznicul Naşterii Maicii Domnului a început de ieri-seară, când s-au săvârşit aici slujba Vecerniei, Litia şi Privegherea. Astăzi, la primele ore ale dimineţii, IPS Părinte Mitropolit Irineu a fost primit în mijlocul celor câteva sute de credincioşi, spre a săvârşi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în Altarul de vară al mănăstirii.
Mănăstirea Maglavit, scurt istoric
Piatra de temelie pentru biserica Mănăstirii Maglavit a fost aşezată la data de 14 septembrie 1935, de Episcopul Vartolomeu Stănescu al Râmnicului. Lucrările au fost întârziate însă până în 1938, din cauza instabilităţii solului. Hramul iniţial a fost hotărât după prima viziune a lui Petrache Lupu, „Dumnezeu Tatăl şi Sfânta Fecioară”. Tot atunci s-a statornicit ca lângă noua biserică să se ridice şi un corp de chilii pentru cei cinci călugări, conduşi de preacuviosul ieromonah Arsenie Sofronie. Venirea celui de-al Doilea Război Mondial a pus o altă piedică în construirea Mănăstirii Maglavit. În timpul opresiunii comuniste, lucrările au fost cu totul stopate, construcţia rămânând la nivelul solului. Din când în când, fără să ştie cineva, o femeie simplă din sat venea şi aprindea aici o candelă. Prin ea, Dumnezeu a dus mai departe făclia speranţei. Vrednicul de pomenire Mitropolit Nestor Vornicescu a reluat lucrările în anul 1995. În amintirea vindecărilor minunate săvârşite aici, s-a hotărât ca viitoarea biserică să poarte şi hramul „Izvorul Tămăduirii”. Cu câţiva ani în urmă, osemintele lui Petrache Lupu au fost aduse din cimitirul parohial şi înhumate lângă biserica mănăstirii.
Maica Domnului, patroana femeilor ortodoxe
Tot astăzi, membrele Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Creştine din România (SONFR), filiala Craiova, îşi aniversează ocrotitoarea. Cu acest prilej, membrele active ale asociaţiei participă mai întâi la Sfânta Liturghie, la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova. După slujbă, împreună cu Adriana Bursuc, preşedinta SONFR Craiova, femeile ortodoxe din Craiova împart daruri pentru cei nevoiaşi, plinind o frumoasă şi veche tradiţie caritabilă.
SONFR a fost înfiinţată la nivel naţional, în anul 1910, la iniţiativa principesei Alexandrina Cantacuzino şi cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Societatea avea ca scop „unirea sufletelor şi mobilizarea energiilor pentru educaţia religioasă a tinerilor, pentru ajutorarea familiilor aflate în dificultate, pentru susţinerea Bisericii”. După 35 de ani de activitate, societatea a fost desfiinţată în 1945 de regimul comunist. Imediat după Revoluţia din decembrie ’89, a apărut şi dorinţa de a se readuce la viaţă vechea Societate Ortodoxă Naţională a Femeilor Creştine din România. Cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist şi prin aprobarea Sfântului Sinod, SONFR şi-a redobândit personalitatea juridică în data de 5 martie 1991. Reînfiinţarea a însemnat „gruparea tuturor femeilor de credinţă ortodoxă din România, indiferent de naţionalitate şi convingeri politice pentru întărirea activităţii misionare creştin-ortodoxe”. În prezent, SONFR activează în şaptesprezece oraşe ale ţării (Bucureşti, Craiova, Timişoara, Galaţi, Cluj-Napoca, Iaşi, Arad, Oradea, Buzău, Botoşani, Braşov, Ploieşti, Reghin, Vaslui, Bacău, Râmnicu Vâlcea, Fălticeni), membrele ei militând pentru propovăduirea adevărurilor creştine şi pentru promovarea valorilor naţionale.