Mănăstirea Văcăreşti, 25 de ani de la martiriu

Aula Academiei Române a găzduit ieri o sesiune de mărturii ale celor care au fost implicaţi în încercarea de salvare a ansamblului monastic de la Văcăreşti, de la a cărui distrugere a trecut un sfert de veac.

Membri ai Academiei Române, oameni de cultură şi numeroşi tineri au participat la rememorarea contextului şi prezentarea etapelor ce au dus la ştergerea de pe faţa pământului, nu şi din inimile oamenilor, a ansamblului de arhitectură şi de artă de la Mănăstirea Văcăreşti, nu de către vremurile sub care trăiesc oamenii, ci de către oamenii anumitor vremuri. După cuvântul de deschidere al acad. Dan Berindei, vicepreşedintele Academiei Române, pr. dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a vorbit despre valoarea Mănăstirii Văcăreşti, a cărei pieire a avut reverberaţii internaţionale, şi a mărturisit presiunile făcute asupra patriarhului Iustin Moisescu de a muta Reşedinţa patriarhală la Văcăreşti şi cauza pentru care Văcăreştiul nu a avut tot sprijinul Bisericii. "Tăcerea patriarhului Iustin Moisescu în faţa presiunilor lui Ceauşescu era expresia unei frământări interioare profunde, era frământarea unui întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române care avea responsabilitatea păstrării vetrei istorice a mitropoliei ce însemna să fie distrusă dacă ea se muta la Văcăreşti", a spus pr. Florin Şerbănescu. Evocări ale tristului eveniment Mărturii despre Mănăstirea Văcăreşti au adus şi doi reprezentanţi din partea Primăriei Generale a Capitalei, dr. Traian Radu Negrei, director al Administraţiei Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, şi arh. Emanuel Alecsandru Papagheorghiu, director al Direcţiei Cultură, Învăţământ, Turism. O mărturie amplă şi concludentă a dat-o prof. dr. Radu Ciuceanu, director al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, pentru care Mănăstirea Văcăreşti are două semnificaţii: aceea de deţinut la închisoarea de acolo timp de doi ani, apoi ca participant la lucrările de restaurare şi de valorificare a ansamblului monastic. De asemenea, acad. Dinu C. Giurescu a evocat demersurile scrise împreună cu alte nume ale intelectualităţii româneşti şi a subliniat faptul că gestul lor de atunci, acela de a-şi spune părerea, de a arăta autorităţilor ceea ce nu este bine şi ceea ce se poate face, este cât se poate de actual şi doreşte ca gestul lor "să întărească minţile şi inimile celor de astăzi fiindcă sunt foarte multe lucruri de îndreptat în această ţară". În acelaşi sens, acad. Răzvan Theodorescu a evidenţiat persoanele, precum Henriette Delavrancea, Constantin Noica, Grigore Ionescu ş.a., şi memoriile care pledau pentru salvarea splendidului monument de la Văcăreşti, iar conf. univ. dr. Panait. I. Panait, pe atunci director al Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, a arătat rolul acestei instituţii "care merită să fie recunoscută ca o instituţie de frunte a muzeografiei româneşti" în salvarea obiectelor de artă şi a frescelor. Între anii 1984-1986, arhitecţii de la Institutul "Proiect Bucureşti" au realizat schiţe, machete, proiecte pentru 12 variante diferite care demonstrau că se putea construi Tribunalul, mult dorit de Ceauşescu, lângă Mănăstirea Văcăreşti, astfel aceasta nefiind distrusă. "În ciuda faptului că aceste machete au fost duse la Comitetul Central, iar macheta nr. 12, varianta 12, pe care toţi oamenii de specialitate o considerau a fi ideală pentru salvarea mănăstirii, cu perfidie a fost, pur şi simplu, dosită", a arătat arh. Gheorghe Leahu, care a fost martorul direct al evenimentelor ce au dus la distrugerea ansamblului, prin notările sale zilnice. Odată distrusă biserica Mănăstirii Văcăreşti, Ceauşeşcu a renunţat în 1989 la ideea de a face Tribunalul, dorind să se construiască o sală de congrese de 12.000 de locuri, în prezent pe acel loc fiind un mall. Alte mărturii au fost cele ale prof. univ. dr. arh. Sorin Vasilescu, prof. univ. dr. Dan Mohanu, cel care a salvat o parte din frescele Mănăstirii Văcăreşti. Acesta a atras atenţia asupra periplului tragic al acestor "fresce călătoare" expuse în mai multe muzee şi a explicat momentele extragerii picturilor murale, un început sistematic al salvării Văcăreştilor din ceea ce se mai putea salva. Dr. Florin Rotaru a citit un articol de susţinere nepublicat al filosofului Constantin Noica, scris în timpul acelor triste evenimente. Deocamdată, Mănăstirea Văcăreşti nu poate fi reconstruită, dar se lucrează la realizarea unui album de artă al mănăstirii, coordonat de acad. Răzvan Theodorescu. În acest album, "Un sfert de veac de la martiriul unui monument bucureştean, Mănăstirea Văcăreşti", despre care a vorbit Anca Beatrice Todireanu, muzeograf în cadrul Muzeului Municipiului Bucureşti, vor fi cuprinse mărturii, studii ştiinţifice şi un fond impresionant de fotografii ale întregului ansamblu monastic. "Sunt conştientă că nu ne va fi uşor pentru că scopul albumului este de a încerca să rectitorim în paginile lui acest edificiu de cult ortodox. Să arătăm frumuseţea şi importanţa acestei mănăstiri şi să nu o lăsăm să piară din amintirea noastră!" Evenimentul a fost organizat de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului şi Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual ale Academiei Române.