Mănăstiri din Banat în haine de sărbătoare

La praznicul Schimbării la Față a Domnului, mai multe mănăstiri din cuprinsul Mitropoliei Banatului își serbează hramul. Programul liturgic a debutat în ajunul sărbătorii cu oficierea Vecerniei, unită cu Litia, la care au participat numeroși pelerini.

De praznicul Schimbării la Faţă a Domnului, una dintre cele mai vechi aşezări monahale din Banat, Mănăstirea Săraca, își sărbătorește hramul istoric. Numeroşi credincioşi își îndreaptă paşii spre mănăstirea de la marginea localităţii timişene Şemlac, pentru a înălţa cereri şi rugăciuni către Dumnezeu, alături de clerici şi monahi din întreg cuprinsul eparhiei. Sfânta Liturghie este oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timi­șoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

Monument istoric, artistic şi cultural de o mare valoare, Mănăstirea Săraca, de pe raza Protopopiatului Deta, este una dintre cele mai vechi vetre monahale bănăţene. Mănăstirea este atestată documentar la sfârșitul sec. al ­XIII-lea, sub numele de Mănăstirea Șemlacului de Câmpie. Odorul cel mai de preţ al mănăstirii îl reprezintă biserica veche, singura rămasă din ansamblul fostei mănăstiri, care datează de la ju­mă­ta­tea secolului al XV-lea, fiind ridicată pe locul unui locaş mai vechi. Aceasta a fost rezidită din piatră şi cărămidă de către călugărul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfântul Nicodim (de la Tismana), şi apoi a fost renovată în anul 1730 de către Giuriciko Lazarevici şi fiii săi, Nicolae şi Chiriac. Pictura bisericii datează din 1730 şi este realizată de zugravii Andrei, fiul său, Andrei, Ioan şi Chiriac, vrednici urmaşi ai iconografiei bizantine din ţara noastră. În prima jumătate a sec. al XVIII-lea, la Mănăstirea Săraca a funcționat o școală ai cărei dascăli erau călugări români.

Mănăstirea Almăj-Putna în haine de sărbătoare

Praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos reprezintă pentru credincioșii almăjeni din Banatul de Munte o adevărată bucurie, întrucât în această zi merg să se roage și să primească liniște sufletească la hramul Mănăstirii Almăj-Putna, situată în frumoasa Vale a Almăjului.

Este cunoscut faptul că în fiecare an la această sărbătoare așezământul monahal de la marginea satului Putna, din județul Caraș-Severin, adună credin­cioși din zonă, dar și pelerini din toată țara, care vin în număr mare să primească binecuvântarea lui Dumnezeu participând la rugăciunile şi slujbele care se oficiază cu prilejul hramului. În acest an, Sfânta Liturghie va fi săvârșită la Mănăstirea Almăj-Putna, din încredințarea Prea­sfințitului Părinte Lucian, Episcopul Caran­sebeșului, de către părintele arhimandrit Constantin Timiș, vicar eparhial, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Istoria acestui loc vorbeşte că în secolul al XVII-lea, un credincios din zona Almăjului a intrat în cinul monahal al Mănăstirii Putna (Moldova). După un timp petrecut în acest locaş a plecat pe Sf. Munte Athos, unde s-a nevoit timp de 18 ani, luând schima mare. Spre sfârşitul vieţii, acest cuvios părinte, pe nume Pahomie, a primit poruncă de la Maica Domnului, care i s-a arătat printr-o vedenie, de a veni în sprijinul Bisericii şi al credincioşilor aflaţi pe meleagurile sale natale. Părintele Pahomie, însoţit de şapte ucenici, a slujit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie şi a vieţuit în peşterile din hotarul satului Putna, locul fiind marcat şi astăzi printr-un paraclis. Prin puterea rugăciunii şi ajutor de la Dumnezeu, cuviosul părinte Pahomie a săvârşit minuni. Printre acestea se aminteşte una în care a vindecat două surori mute ale unui boier din zonă.

Drept mulţumire, acesta i-a construit o casă unde se întâlnea cu credincioşii pentru a-i spovedi şi a le acorda asistenţă duhovnicească. Construcţia acestei case a constituit nucleul care a dat naştere mai târziu bisericii şi satului Putna. Aşa a venit iniţiativa de a ridica un aşezământ monahal la marginea satului Putna, de pe Valea Almăjului.