Mântuirea, rostul fiecăruia din toate neamurile

Facerea 9, 27: „Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem, iar Canaan să-i fie slugă.“

Blestemarea lui Canaan, respectiv binecuvântările date lui Sem şi Iafet de către Noe continuă prin acest verset. Autorul biblic realizează - conform unei note din Sfânta Scriptură, ediţia apărută în anul 2001, cu binecuvântarea fericitului întru pomenire PF Părinte Patriarh Teoctist, redactată şi adnotată de Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Valeriu Anania - „un joc de cuvinte“ în limba ebraică, pornind de la numele lui Iafet: yefet # Iafet şi yafte â a lărgi, de unde traducătorul precizează că „binecuvântarea implică nu numai creşterea în număr a urmaşilor lui Iafet, ci şi extinderea lor pe teritorii vaste“. Versetul de faţă, ca şi precedentul, de altfel, ne expune şi o profeţie. Aminteam la versetul 26 că Noe binecuvintează şi prooroceşte în acelaşi timp. Ei bine, Sfântul Ioan Gură de Aur vede în binefacerile revărsate asupra lui Sem şi Iafet o prezicere a ceea ce se va întâmpla după potop, când oamenii se vor înmulţi şi vor stăpâni tot pământul. „Prin binecuvântarea lui Sem şi Iafet, Noe a vrut să arate chemarea celor două popoare. Prin binecuvântarea lui Sem a arătat chemarea iudeilor - că din el a ieşit patriarhul Avraam şi neamul iudeilor -, iar prin binecuvântarea lui Iafet - chemarea neamurilor. Lucrul acesta vrea să-l spună binecuvântarea dată de Noe celor doi fii ai săi: «Să înmulţească Dumnezeu pe Iafet şi să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem». Şi vedem că aceasta s-a întâmplat cu neamurile. Prin cuvântul «înmulţească» a arătat pe toate neamurile; iar prin cuvintele «să se sălăşluiască acesta în corturile lui Sem» arată că neamurile se vor bucura de cele pregătite şi făgăduite iudeilor“, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Desigur, despre neamurile cărora Iafet le va fi strămoş vom avea prilejul să discutăm în capitolul următor, intitulat de unii traducători biblici „Seminţiile şi urmaşii lui Noe“. Versetul de faţă însă mai ridică un aspect ce trebuie neapărat discutat. Dacă Sem este reprezentantul iudeilor şi Iafet al neamurilor, ambele seminţii chemate la mântuire prin Întruparea Mântuitorului, ce se alege de urmaşii lui Canaan, despre care ştim că a fost blestemat şi - conform textului amintit - condamnat să fie slugă? Un răspuns găsim în scrierile Sfântului Efrem, care spune că şi lor li se dă mântuire. Totodată, şi Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că firea omului nu poate fi vătămată de înaintaşii noştri. În acest sens, există exemple atât în Vechiul Testament - unul dintre urmaşii lui Ham a întemeiat cetatea Ninive (Facere capitolul 11) -, cât şi în Noul Testament, unde aflăm despre femeia cananeeancă, căreia Mântuitorul i-a spus „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti“ (Matei 15, 28). Ori ea era urmaşa directă a lui Canaan cel blestemat, ceea ce întăreşte ideea că rostul fiecăruia, indiferent de neam şi strămoşi - deci posibilă oricărei fiinţe umane -, este mântuirea.