Manual de Patrologie la Editura BASILICA
La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut recent primul volum din Manualul de Patrologie al arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu şi al pr. lect. univ. dr. Lucian‑Dumitru Colda. Lucrarea apare cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi se adresează studenţilor teologi şi cadrelor didactice.
Manualul de Patrologie este o reeditare a lucrării elaborate în perioada 2009‑2010, prin grija şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Cele trei volume apărute la acea vreme au avut la bază vechea programă analitică a disciplinei de studiu teologic, încât reeditarea manualului după noua programă era absolut necesară. Studenţii teologi, dar şi cadrele didactice şi cercetătorii sunt familiarizaţi acum cu autori patristici şi scriitori bisericeşti care nu au fost prezentaţi în prima ediţie şi care apăreau în manuale de patrologie consacrate. Aşa cum mărturiseşte principalul autor al manualului, arhid. prof. univ. dr. Constantin Voicu, fost rector al Institutului Teologic de Grad Universitar de la Sibiu, actuala Facultate de Teologie Ortodoxă îSfântul Andrei Şaguna”, reeditarea lucrării a presupus un efort deosebit la care a fost cooptat şi pr. lect. univ. dr. Lucian‑Dumitru Colda, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia şi ucenic apropiat al arhid. Constantin Voicu. Cei doi autori au realizat această lucrare deplin convinşi că îîntr‑o lume aflată în plin proces de secularizare, care şi‑a pierdut reperele morale autentice, în care confruntările de ideologii, chiar şi cele de natură religioasă, tind să ne ducă în derută şi haos, cunoaşterea teologiei Sfinţilor Părinţi ai Bisericii poate contribui la o înţelegere mai bună a credinţei ortodoxe şi la definirea unei capacităţi de a discerne mai bine între adevăr şi eroare în exprimarea credinţei creştine” (pag. 10).
Elaborarea Manualului de Patrologie are la bază volumele unor patrologi şi istorici de renume, precum I.G. Coman, Dumitru Fecioru, Teodor M. Popescu, H. Kihn, O. Bardenhewer, B. Altaner, G. Kuger, J. Tiweront, F. Cazre, F. Mouret, P. de Labriole, P. Monceaux, A. Puech, G. Bardz, J Quaste şi R. Rus. De asemenea, lista bibliografică conţine trimiteri către studii de specialitate publicate în reviste teologice şi publicaţii de renume.
Primul volum al manualului conţine o parte introductivă, în care sunt definiţi principalii termeni ai discipinei de studiu teologic: patrologie, patristică, Sfinţii Părinţi, doctorii Bisericii, scriitori bisericeşti, scriitori creştini, învăţătorii bisericeşti. Mai apoi sunt prezentate scopul şi importanţa acestei discipline, periodizarea Patrologiei, limba, istoricul şi principalele colecţii patristice. În prima parte a volumului, cititorul are posibilitatea să afle mai multe despre Simbolul Apostolic şi despre Didahia, cea mai veche operă literară creştină postbiblică păstrată. Sunt abordate şi alte lucrări din perioada apostolică: Tradiţia Apostolică, Didascalia Apostolilor, Orânduirea bisericească a Apostolilor, Constituţiile Apostolice, Canoanele Apostolice sau Testamentul Domnului nostru Iisus Hristos. Un capitol important al lucrării este cel dedicat apocrifelor Vechiului şi Noului Testament, dar şi debutului imnologiei creştine.
Volumul continuă cu prezentarea vieţii şi operelor Părinţilor apostolici: Clement Romanul, Sfântul Ignatie al Antiohiei, Sfântul Policarp al Smyrnei şi Papias de Hierapolis. Urmează partea dedicată Apologeţilor creştini, amintind aici autori precum Quadratus, Aristide, Ariston de Pella, Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Taţian Asirianul, Miltiade, Apolinarie de Hierapolis, Atenagora, Teofil al Antiohiei, Meliton de Sardes etc. Autorii prezintă în continuare literatura antieretică din secolele II‑III, literatura gnostică şi montanistă, maniheismul, milenarismul şi reacţiile Bisericii la aceste fenomene. Apar în acest volum capitole dedicate Sfântului Irineu de Lyon, lui Minucius Felix şi Tertulian, Sfântului Hipolit al Romei, Sfântului Ciprian al Cartaginei lui Victorin de Pettau sau lui Lactanţiu.
O parte importantă a primului volum din Manualul de Patrologie apărut la Editura BASILICA este dedicat Şcolii alexandrine, despre care autorii spun: îScopul acestei şcoli era, în primul rând, acela de catehizare. Pe lângă aceasta, trebuia să combată gnoza şi filosofia păgână. Acum era o vreme de anulare a sistemelor filosofice şi de ridicare spre un idealism eclectic. Şcoala alexandrină căuta să explice ştiinţific doctrina creştină şi, prin aceasta, să facă o punte de înţelegere cu filosofia. Rolul ei este deci unul major: combate sistemele filosofice şi gnostice, explică cu argumente raţionale şi istorice religia creştină şi aduce metode de argumentare filosofico‑creştină” (pag. 408). De la Panten, primul conducător al Școlii din Alexandria, până la Pamfil, sunt prezentate marile personalităţi ale acestei şcoli creştine, figurile lui Clement Alexandrinul şi Origen având un loc aparte. Despre Clement, autorii spun că a fost îun suflet pribeag şi rătăcitor pe drumurile cunoscute ale lumii şi pe toate drumurile filosofiei timpului său” şi că mereu îcaută adevărul, caută odihnă pentru sufletul său” (pag. 420). Cât despre Origen, numit pe bună dreptate de ucenicii săi îomul de oţel”, manualul abundă în pagini dedicate valoroasei şi extinsei sale opere. îOrigen a scris mai mult decât oricine în antichitate” (pag. 453), iar lucrările sale sunt rezultatul unei lecturi a întregii filosofii a grecilor, cu excepţia operelor ateice şi epicureice. Ultimul scriitor prezentat în volum este Eusebiu de Cezareea, cel mai mare istoric bisericesc.