Mănunchi de crizanteme pentru o mamă octogenară

În zilele acestui octombrie sfințit de razele binecuvântate ale toamnei sporite în intensitate prin marile sărbători închinate Sfintei Cuvioase Parascheva, Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir și Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, așezăm prețioasă slovă pentru aniversarea doamnei Elena Aioanei.

O revedem în prag aniversar cu ochii sufletului la biserica din Rădășeni, la cea de la Oprișeni sau Fălticenii Vechi și Tâmpești. De veghe printre icoane în lumina rugăciunii din dimineți înfiorate de dangănul clopotelor. Călătoare prin două veacuri cu sigiliu de noblețe duhovnicească, cu mulțumirea de a‑și fi dăruit fiul slujirii ardente a Celui de Sus.

De veche și nobilă sorginte răzășească, pe doamna Elena Aioanei o cunoaștem parcă dintotdeauna. De pe stradă, din Școala „Nicu Gane”, unde a învățat fiul ei, care s‑a dedat celor sfinte, de la întâlnirile bisericești ori culturale.

Ne‑am apropiat mai întâi de adolescentul silitor și bine crescut care, pentru o vreme, a dispărut din vizorul nostru. L‑am regăsit la Mănăstirea Neamț, apoi la Iași, ca slujitor al Mitropoliei. I‑am urmărit predicile. Cea despre Episcopul Narcis Crețulescu ne‑a apropiat prin subiecte comune de istorie culturală și bisericească.

Am revăzut‑o și am însoțit‑o adesea la momente memorabile ori triste. La decesul soțului Miron Aioanei, la sărbătorirea scriitorului Grigore Ilisei, la inaugurarea Capelei „Sfântul Nicolae” de la Colegiul „Nicu Gane”, la oferirea titlului de Cetățean de onoare al municipiului Fălticeni, la rânduirea în slujirea de Arhiereu a Părintelui Timotei, bucurându‑ne sufletul cu albumul despre Rădășeni și cu toate cărțile dăruite cititorilor și iubitorilor de frumos și lumină, care l‑au răsplătit cu primirea în Uniunea Scriitorilor.

În familiile și în inimile noastre și‑au găsit locul PS Timotei și mama sa, Elena. Frapau și ochii lor de culoarea cerului în care înfloreau cicori, crizanteme și credință adâncă. Și umanitate caldă. Și înțelepciune. Și rugăciuni adânci. Și bunătate care înalță. Și un alt cerc de vârstă ieșit din cutia timpului.

Doamna Elena Aioanei a preluat, după decesul profesoarei Aspazia Mancu, funcția de președintă a SFOR (Societatea Femeilor Ortodoxe Române, filiala Fălticeni). S‑a angajat într‑o misiune anevoioasă. A făcut‑o în numele Tatălui ceresc, dorind să‑și ajute fiul în misiunea pământească.

În pomul cu roade al vieții a adăugat multe acțiuni caritabile. Munte de omenie, a sporit în buzunarul sufletului compasiunea pentru cei neputincioși și neajutorați.

Acum, la una din orele cântăririi roadelor, doamna Elena se prezintă prin lumina unei vieți care intră în toamna acestui an în al optulea deceniu al existenței.

I se cuvine liniștea rugii în timp binecuvântat. Cuvintele se închină în fața Atoateștiutorului în limba cerească a rugăciunii. Cuvânt și faptă. De poveste și de povestit. De neuitat. Zilele de toate zilele în rugăciune. Binele se construiește în timp. Cu răbdare. Cu virtutea iubirii de Dumnezeu și de oameni. Între pământ și cer, în casa binecuvântată din care lumina rugăciunii nu se stinge niciodată, doamna Elena iubește argintul virtuților. Trăiește cu emoție creștină evenimentele memorabile. O revedem în rugă și interiorizată trăire la toate ceremoniile de adâncă simțire. Precum și la activitățile culturale și bisericești. Respectată și prețuită de cei din jur.

Ziua darurilor. Nu una singură. Trepte spre lumină. Trepte spre cer.

Și alături, în viața mireană, doamna Elena însoțind cu inimă de mamă pe fiul ei în viața eclesială. Zbateri luminoase. Misiune sacră în camera‑paraclis, între candele și icoane, în miros de smirnă și tămâie, cu rugă îndreptată spre cer.

Ziua deplinătății octogenarei, 22 octombrie 2022. Mamă și fiu în rugă fierbinte.

Îndătinate urări. La mulți ani!

Ziua darurilor duhovnicești. Darul sfânt de mamă, în genere: mamă de bogat sau de sărac. De voievod sau cleric. De înțelept sau de oștean. Mamă sau măicuță. Mironosițe femei. Suflet luminos și înflorit. Și mai presus de toate, mama unui slujitor al Bisericii cu obârșii în Rădășeni, Fălticeni, Neamț și Iași. Toate pentru slujirea pretutindeni a Cuvântului. (Maria Mitocaru și Mioara Gafencu)