Marcu 15, 1-15
„În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îi aduceau multe învinuiri, însă El nu le răspundea nimic. Atunci Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paștilor le elibera un întemnițat, pe care-l cereau ei. Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răzvrătiți, care în timpul răscoalei săvârșiseră ucidere. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au întărâtat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: Ce voi face, deci, cu Cel despre care ziceți că este Împăratul iudeilor? Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! Însă Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: Răstignește-L! Și Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.”
Judecarea aproapelui - o primejdie actuală
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a V-a, Cap. 29-30, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 179-180
„Am cunoscut, de asemenea, un bătrân cu numele de Mahete, care, trăind departe de mulțimea fraților, dobândise prin rugăciunile lui zilnice harul de la Dumnezeu de a nu fi cuprins niciodată de toropeala somnului, ori de câte ori, fie zi, fie noapte, lua parte la vreo convorbire spirituală. Dacă însă ar fi încercat cineva să spună vreun cuvânt de defăimare, sau fără rost, îndată cădea în somn, încât nici chiar la pângărirea auzului nu-i putea ajunge otrava vreunui cuvânt de urât.
(...) Negreșit, fiecare se cuvine să se judece numai pe sine și în toate împrejurările să se ferească cu grijă și mare băgare de seamă de a discuta felul de viață al altora, după cuvântul Apostolului: Dar tu, de ce judeci pe fratele tău (Romani 14, 10), Pentru stăpânul său stă sau cade (Romani 14, 4), și: Nu judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu judecata cu care judecați, veți fi judecați (Matei 7, 1-2). În afară de motivul menționat mai sus, și pentru altceva este primejdios a-i judeca pe alții: necunoscând nici constrângerea, nici temeiul pentru care aceia au făcut sau bine, sau ușor de iertat înaintea lui Dumnezeu, cele ce ne supără pe noi, suntem aflați vinovați că i-am judecat cu ușurință pe aceia, și, ca urmare, trebuie să fim de acord că nu-i mic păcatul de a fi avut alte simțăminte despre frații noștri decât s-ar fi cuvenit.”