Marcu 15, 1-15
„În vremea aceea arhiereii, ținând sfat cu bătrânii, cu cărturarii și cu toată adunarea și legând pe Iisus, L-au dus și L-au dat lui Pilat. Și L-a întrebat Pilat: Tu ești Împăratul iudeilor? Iar El, răspunzând, i-a zis: Tu zici. Iar arhiereii Îi aduceau multe învinuiri, însă El nu le răspundea nimic. Atunci Pilat L-a întrebat: Nu răspunzi nimic? Iată câte spun împotriva Ta. Dar Iisus nimic n-a mai răspuns, încât Pilat se mira. Iar la sărbătoarea Paștilor le elibera un întemnițat, pe care-l cereau ei. Și era unul cu numele Baraba, închis împreună cu niște răzvrătiți, care în timpul răscoalei săvârșiseră ucidere. Și mulțimea, venind sus, a început să ceară lui Pilat să le facă precum obișnuia pentru ei. Iar Pilat le-a răspuns, zicând: Voiți să vă eliberez pe Împăratul iudeilor? Fiindcă știa că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie. Dar arhiereii au întărâtat mulțimea ca să le elibereze mai degrabă pe Baraba. Iar Pilat, răspunzând, din nou le-a zis: Ce voi face, deci, cu Cel despre care ziceți că este Împăratul iudeilor? Ei iarăși au strigat: Răstignește-L! Însă Pilat le-a zis: Dar ce rău a făcut? Iar ei mai tare strigau: Răstignește-L! Și Pilat, vrând să facă pe placul mulțimii, le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a dat ca să fie răstignit.”
Judecarea aproapelui ne lipsește de mila lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XVII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 192-193
„Uită-te la iubirea de oameni a Stăpânului şi la covârşitoarea Lui răbdare! Ar fi putut, doar, să nu-l învrednicească nici de întrebare pe cel ce păcătuise atât de mult, pe primii oameni, ci să-i dea îndată pedeapsa ce o hotărâse mai înainte. Dar nu! Dumnezeu îndelung rabdă, îndură, întreabă, primeşte răspuns şi iarăşi întreabă, numai şi numai ca să-l îndemne să se apere, ca să aibă prilej ca, şi după o călcare atât de mare de poruncă, să-şi arate iubirea Sa de oameni. Cu asta ne învață ca şi noi când avem de judecat pe cei vinovați să nu ne purtăm fără milă cu ei, să nu le arătăm cruzime de fiară, ci să fim cu milă şi cu îndelungă-răbdare, să judecăm, doar, mădulare de-ale noastre; şi, gândindu-ne că şi ei sunt oameni, să unim pedeapsa cu mila. Nu fără rost se foloseşte dumnezeiasca Scriptură de atât de mare pogorământ, ci pentru ca prin aceste cuvinte grosolane, nepotrivite Dumnezeirii, să ne învețe şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi să ne facă şi râvnitori, ca să imităm, după puterea noastră, bunătatea Stăpânului.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIV, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 745-746
„Nu te face judecătorul greşelilor altora, nici cercetătorul păcatelor celorlalți! Nu ți s-a poruncit să judeci pe alții, ci pe tine. Că dacă ne-am judeca pe noi înşine, spune Pavel, n-am mai fi judecați; dar fiind judecați de Domnul, suntem pedepsiți (I Corinteni 11, 31-32). (…) Să fim noi înşine şi acuzatorii, şi judecătorii, şi călăii păcatelor noastre.”