Marcu 2, 18-22
„În vremea aceea ucenicii lui Ioan și ai fariseilor posteau și au venit și I-au zis Lui: De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare prietenii mirelui să postească atâta timp cât este mirele cu ei? Câtă vreme au pe mire cu ei, nu pot să postească. Dar vor veni zile când se va lua mirele de la ei și, în acele zile, vor posti. Nimeni nu coase la haină veche petic dintr-o bucată de stofă nouă, iar dacă nu, peticul nou va trage din haina veche și se face o ruptură și mai rea. Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, iar dacă nu, vinul nou sparge burdufurile și vinul se varsă și burdufurile se aruncă; de aceea, vinul nou trebuie să fie pus în burdufuri noi.”
Cum să postim
Herma, Păstorul, Pilda V-54, 4-5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, p. 328
„Posturile voastre să nu fie ca cele ale fățarnicilor (Matei 6, 16), că ei postesc lunea şi joia; voi, însă, să postiți miercurea şi vinerea.
Posteşte, dar, lui Dumnezeu, un post ca acesta: să nu faci nici o faptă rea în viața ta, ci slujeşte Domnului cu inimă curată, păzind poruncile Lui şi mergând pe calea hotărârilor Lui; să nu se suie în inima ta nici o poftă rea; crede, însă, lui Dumnezeu, că dacă vei face acestea, dacă te vei teme de El şi dacă te vei înfrâna de la orice lucru rău, vei trăi în Dumnezeu. Dacă vei face acestea, vei posti post mare şi primit de Domnul.”
Herma, Păstorul, Pilda V-56, 5-7, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 330-331
„Când se păzesc poruncile Domnului, mi-a spus el (îngerul Domnului - n.n.) mai departe, postul acesta este foarte bun. Deci, aşa să păzeşti postul acesta pe care vrei să-l ții: Înainte de toate, fereşte-te de orice cuvânt rău, de orice poftă rea şi curățeşte-ți inima de toate deşertăciunile veacului acestuia. Dacă le vei păzi pe acestea, postul acesta va fi desăvârşit.
Aşa să faci! Săvârşind toate cele scrise mai înainte, în ziua aceea în care vrei să posteşti, să nu guşti nimic decât pâine şi apă; şi socotind câtă cheltuială trebuia să faci în ziua aceea cu mâncărurile pe care aveai să le mănânci, pune-o de o parte, ca s-o dai văduvei sau orfanului, sau săracului; şi aşa să te smereşti, ca, din smerenia ta, cel ce a primit milostenia să-şi umple sufletul lui şi să se roage Domnului pentru tine.”
Sfântul Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, Cap. XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 504
„Dar cumpătare socotim că înseamnă nu numai abținerea de la mâncăruri (fiindcă aceasta o realizează şi mulți dintre filosofii elini), ci înainte de toate nedistrarea ochilor. Căci ce folos este dacă te abții de la mâncăruri, dar mănânci cu ochii pofta adulterului, sau cu voința ta asculți cu urechile strigăte deşarte şi diavoleşti? Nu foloseşte la nimic să te abții de la mâncăruri, dar să nu te abții de la aroganța mândriei şi vanității şi de la alte patimi. Într-adevăr, la ce foloseşte să fii cumpătat la mâncăruri, dar să nu te abții de la gânduri rele şi deşarte?”