Marcu 3, 28-35
„Zis-a Domnul: Adevărat grăiesc vouă, că toate vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele și hulele câte vor fi hulit; dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat în veac, ci este vinovat de osânda veșnică. Pentru că unii ziceau: Are duh necurat. Atunci au venit Mama Sa și frații Săi și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. Și I-au zis unii: Iată, Mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară și Te caută. Atunci El le-a răspuns, zicând: Cine sunt mama Mea și frații Mei? Și, privind pe cei ce ședeau în jurul Lui, a zis: Iată mama Mea și frații Mei! Că oricine va face voia lui Dumnezeu, acesta este fratele Meu și sora Mea și mama Mea.”
Păcatele împotriva Duhului
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLI, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 496-497
„Orice păcat și defăimare se va ierta oamenilor; dar defăimarea Duhului nu se va ierta lor. (...)
- Ce vrea să spună Domnul prin aceste cuvinte?
«- Multe ați spus împotriva Mea! zice El. Că sunt un înșelător, că sunt împotriva lui Dumnezeu. Vă iert acestea, dacă vă pocăiți, și nu vă pedepsesc. Dar defăimarea Duhului nu se va ierta nici acelora care se pocăiesc».
- Cum e cu putință asta? Că a fost iertat și acest păcat celor ce s-au pocăit. Mulți din cei care au defăimat au crezut mai târziu și toate păcatele li s-au iertat. Ce înțeles au, dar, cele spuse? Că dintre toate păcatele acesta singur nu se poate ierta? Pentru ce oare?
- Pentru că despre Hristos iudeii nu știau cine este, dar despre Duhul aflaseră de multă vreme. Tot ce-au grăit profeții au grăit prin Duhul Sfânt; toți cei din Vechiul Testament aveau o idee foarte clară despre Duhul Sfânt.
Înțelesul cuvintelor lui Hristos este deci acesta: Fie! spune El. Puteți păcătui față de Mine, din pricina trupului cu care sunt îmbrăcat; dar nu puteți spune și de Duhul Sfânt: Nu-L cunoaștem! De aceea defăimarea voastră nu vă va fi iertată și veți fi pedepsiți și aici și dincolo. - Mulți au fost pedepsiți numai aici; de pildă, desfrânatul din Corint (I Corinteni 2, 6) și corintenii care s-au împărtășit cu nevrednicie cu dumnezeieștile taine (I Corinteni 11, 18-32). «- Dar voi, continuă Hristos, veți fi pedepsiți și pe lumea aceasta, și pe cealaltă. Vă iert toată defăimarea adusă Mie înainte de răstignire! Vă iert chiar răstignirea! Numai pentru necredința voastră nu veți fi pedepsiți!» «- Că nici cei care au crezut înainte de răstignire nu aveau o credință totdeauna deplină. Înainte de patimi, Hristos poruncea să nu-L facă nimănui cunoscut; iar în timpul răstignirii a spus că le-a iertat lor păcatul acesta. «- Dar cele ce ați spus despre Duhul Sfânt, acelea nu vor avea iertare!. (...)»
- Pentru ce?
«- Pentru că Duhul Sfânt vă este cunoscut, spune Hristos, pentru că ați păcătuit față de fapte evidente. Chiar dacă spuneți că pe Mine nu Mă cunoașteți, dar nu puteți spune că nu cunoașteți pe Sfântul Duh, că scoaterea demonilor și tămăduirile sunt lucrarea Sfântului Duh. Deci nu M-ați ocărât numai pe Mine, ci și pe Duhul cel Sfânt. De aceea osânda voastră este de neînlăturat și aici, și dincolo».”