Marcu 6, 30-45 (Înmulțirea celor cinci pâini și doi pești)

„În vremea aceea s-au adunat apostolii la Iisus și I-au spus toate câte au făcut și au învățat. Atunci El le-a zis: Veniți voi înșivă de o parte, în loc pustiu, și odihniți-vă puțin. Căci mulți erau care veneau și mulți care se duceau și nu mai aveau vreme nici să mănânce. Și au plecat cu corabia spre un loc pustiu, deosebi. Dar i-au văzut plecând, și mulți au înțeles și au alergat acolo pe jos de prin toate cetățile și au sosit înaintea lor. Deci, ieșind din corabie, Iisus a văzut mulțime mare și I s-a făcut milă de ei, căci erau ca niște oi fără păstor, și a început să-i învețe multe. Dar, făcându-se târziu, ucenicii Lui, apropiindu-se, I-au zis: Locul e pustiu și ceasul e târziu; dă-le drumul ca, mergând prin cetățile și prin satele dimprejur, să-și cumpere pâine, că nu au ce să mănânce. Răspunzând, El le-a zis: Dați-le voi să mănânce. Și ei I-au zis: Să mergem noi să cumpărăm pâini de două sute de dinari și să le dăm să mănânce? Iar El le-a zis: Câte pâini aveți? Duceți-vă și vedeți. Și aflând, I-au spus: Cinci pâini și doi pești. Atunci El le-a poruncit să-i așeze pe toți, în cete, pe iarba verde. Și au șezut cete-cete, câte o sută și câte cincizeci. Iar El, luând cele cinci pâini și cei doi pești, privind la cer, a binecuvântat și a frânt pâinile și le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea lor; asemenea și cei doi pești i-a împărțit tuturor. Și au mâncat toți și s-au săturat. Și au luat douăsprezece coșuri pline cu fărâmituri și cu ce a rămas din pești. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbați. După aceea, îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va da drumul mulțimii.”

Viața în pustie

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia L, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 578

„Pustia este mama liniștii, port liniștit, care ne scapă de toate tulburările.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 798

„... pustia în care locuiesc acești ostași ai lui Hristos este tot atât de minunată și frumoasă ca și un pământ pe care ai întinde frumu­sețea multor ceruri. Că locuințele lor nu sunt mai prejos de ceruri; îngerii și Stăpânul îngerilor se pogoară la ei. Dacă au venit la Avraam, la un om care avea soție și hrănea copii, pentru că era primitor de străini, cu atât mai mult vin aici și dănțuiesc cu ei dansul cel cu cuviință, pentru că găsesc la ei cu mult mai multă virtute.”

Casiodor, Istoria Bisericească tripartită, Cartea a VII-a, capitolul XXXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 75, p. 308

„Niște bărbați din Egipt, ducând o viață creștină după modelul îngerilor și evitând aglomerările orașului, au preferat să-și ducă viața în pustiu, au făcut să ro­dească un pământ nisipos și steril, întorcând desigur lui Dumnezeu, prin munca lor, niște roade excelente și gustoase. Mulți păreau că sunt victorioși asupra acestui pus­tiu.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)