Marcu 6, 54–56; 7, 1–8
„În vremea aceea, ieșind Iisus din corabie, îndată L-au cunoscut cei din ținutul Ghenizaretului. Și străbăteau tot ținutul acela și au început să-I aducă bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Și oriunde intra, în sate sau în cetăți sau în târguri, puneau la răspântii pe cei bolnavi și-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Și câți se atingeau de El, se vindecau. Și s-au adunat la El fariseii și unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Și, văzând pe unii din ucenicii Lui că mănâncă pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii și toți iudeii, dacă nu-și spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ținând datina bătrânilor. Și când vin din piață, dacă nu se spală, nu mănâncă; și alte multe sunt pe care au primit să le țină: spălarea paharelor și a urcioarelor și a vaselor de aramă și a paturilor. Și L-au întrebat pe El fariseii și cărturarii: Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă pâine cu mâinile nespălate? Iar El le-a zis: Bine a prorocit Isaia despre voi, fățarnicilor, precum este scris: «Acest popor Mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Însă, în zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături care sunt porunci omenești». Căci, lăsând porunca lui Dumnezeu, țineți datina oamenilor.”
Porunca lui Dumnezeu
Salvianus, Despre guvernarea lui Dumnezeu, Cartea a V-a, I, 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 72, pp. 258-259
„(...) Nu legea ți se împotriveşte ție, omule, ci tu te împotriveşti legii, şi nu legea este împotriva ta dându-ți bune învățături, ci tu eşti împotriva legii trăind în rele purtări. Hotărât, ea este pentru tine şi tu eşti împotriva ei. Ea te îndrumă spunându-ți cele sfinte, tu vii împotriva ei săvârşind cele necurate şi nu numai contra ei, ci şi contra ta. Prin aceea fiind contra ei eşti contra ta, fiindcă în ea stau mântuirea şi viața ta. Astfel că, în timp ce părăseşti legea divină, te lipseşti de propria-ți mântuire. Noi nu ne plângem de legea divină altfel decât se plânge de un medic foarte bun un bolnav nerăbdător care, după ce a făcut ca prin purtarea lui să-şi înrăutățească boala, acuză pe medic de nepricepere. Ca şi cum sfaturile ar putea îngriji vreo slăbiciune, dacă nu li se supune cel slab, sau ar putea însănătoşi pe cineva regimul pe care i-l porunceşte medicul, dacă însuşi bolnavul nu respectă regimul.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia IX, 13, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 133
„Să venim către Domnul, cu tot cugetul şi cu toată voința noastră şi să ne facem următori ai lui Hristos, săvârşind voia Lui şi aducându-ne aminte (mereu) de toate poruncile Lui ca să le săvârșim. Şi, dezlegându-ne noi de iubirea lumii, numai către El să ne îndreptăm sufletele noastre; grija, preocuparea şi căutarea minții noastre numai la El să o avem. Iar dacă cu trupul ne îndeletnicim mai puțin cu cercetarea poruncilor şi cu ascultarea față de Dumnezeu, cu mintea să nu ne depărtăm de iubirea, dorul şi căutarea Domnului.”