Marcu 7, 14–24 (Cum se întinează omul)

„În vremea aceea, chemând Iisus toată mulțimea la El, zicea: Ascultați-Mă toți și înțelegeți: Nu este nimic din afară de om care, intrând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă. De are cineva urechi de auzit, să audă. Și, când a intrat în casă de la mulțime, L-au întrebat ucenicii despre această pildă. Și El le-a zis: Așadar și voi sunteți nepricepuți? Nu înțelegeți oare că tot ce intră în om din afară nu poate să-l spurce? Că nu intră în inima lui, ci în pântece, și iese afară, pe calea sa, bucatele fiind toate curate. Dar zicea că ceea ce iese din om, aceea spurcă pe om. Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, uciderile, hoțiile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul pizmaș, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om. Și ridicându-Se de acolo, S-a dus în hotarele Tirului și ale Sidonului.”

 

Starea sufletului păcătos

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia XVI, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 176

„Să presupunem că există o mamă, care are un fiu peste măsură de frumos, înțelept, împodobit cu tot felul de daruri, în care ea își pune toate speranțele; să presupunem că (el moare) și ea trebuie să-l îngroape. Ei bine, ea încearcă o durere fără sfârșit și o suferință de netrecut. Tot așa se întâmplă când sufletul moare față de Dumnezeu: mintea este cuprinsă de întristare, de lacrimi și de durere neîncetată; inima este zdrobită, este cuprinsă de grijă și de frică și îi este necontenit foame și sete după bine.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 25, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 313

„Patima, căreia cineva nu i se împotrivește, și pe care ­n-o combate vitejește, îl trage în jos (pe om) și-l stăpânește ca pe un prizonier, îi ține mintea aple­cată (spre cele pământești) și nu-i permite să se ridice către Dumnezeu, nici să-I slujească Lui.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 386

„Căci dacă sunt fericiți cei curați cu inima, nefericiți sunt, fără îndoială, cei cu mintea înti­nată, pentru că privesc spre fața vrăjmașului. Și dacă, prin virtute, însăși pecetea dumne­­ze­iască se întipărește în viața noas­­tră, e vădit că viața în păcat se face chipul feței vrăjmașului.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, p. 354

„Căci fiecare dintre patimile din noi se face un despot al celui robit și, cucerind precum un tiran cetatea sufletului, chinu­iește pe cel pe care l-a supus chiar prin supușii de odinioară ai acestuia, folosindu-se de gândurile noastre după plăcerea lui.”

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XXXIII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2011), vol. 4, p. 473

„Toate patimile zăpăcesc şi tulbură vederea clară a sufletului.”

pr. Narcis Stupcanu