Marcu 8, 11-21

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 04 Ianuarie 2018

„În vremea aceea au venit fariseii la Iisus și se sfădeau cu El, cerând de la El semn din cer, ispitindu-L. Și Iisus, suspinând cu duhul Său, a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat grăiesc vouă că nu se va da semn acestui neam. Și, lăsându-i, a intrat iarăși în corabie și a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii au uitat să ia pâine și aveau cu ei în corabie numai o pâine. Și El le-a poruncit, zicând: Vedeți, păziți-vă de aluatul fariseilor și de aluatul lui Irod. Și vorbeau între ei, zicând: Aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Și Iisus, înțelegând, le-a zis: De ce gândiți că n-aveți pâine? Tot nu înțelegeți, nici nu pricepeți? Atât de învârtoșată este inima voastră? Ochi aveți și nu vedeți, urechi aveți și nu auziți, și nu vă aduceți aminte? Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, atunci câte coșuri pline de fărâmi­turi ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele șapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coșuri pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis: Șapte. Și le zicea: Cum, dar, nu înțelegeți?”

Semnele lui Dumnezeu

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau despre desăvârșirea prin virtute, în Pă­rinți și Scriitori Bisericești, vol. 29, p. 51

„Dar facerea de minuni nu o folosește (Moise) în scopul uimirii celor de față, ci are în vedere folosul celor care se mântuiesc. Căci prin înseși minunile virtuții se zdro­bește vrăjmașul și se înmul­țesc cei ce cred (cei de un neam). Dar mai întâi să numim scopul prim și cel mai deobște al minunilor în parte. El e acela de a ne fi pildă spre purtarea noastră. Acum ne va fi cu putință să vedem acest înțeles în toate minunile în parte.”

Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a X-a, XXXV, (55), în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 64, p. 233

„Dumnezeu este ispitit când sunt cerute semne și minuni, nu spre a dobândi vreo sănătate a cuiva, ci sunt dorite numai din dorința de a experimenta.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VIII, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 105

„Dacă ar fi făcut minuni din pruncie, n-ar mai fi fost socotit om. Pentru același motiv nici templul trupului Său n-a fost plăsmuit necondiționat de nimic, ci au loc zămislirea, purtarea în pântece nouă luni, durerile nașterii, nașterea, hrănirea cu lapte, tăcere în tot timpul copilăriei, așteptarea vârstei cuvenite bărbaților, pentru ca prin toate să fie primită taina întrupării.

- Atunci, ar întreba cineva, pentru ce s-au făcut la nașterea Sa minunile care s-au făcut?

- S-au făcut pentru Mama Lui, pentru Iosif, pentru Simeon, care avea să plece de pe lumea asta, pentru păstori, pentru magi, pentru iudei. Că dacă iudeii ar fi privit cu multă luare-aminte la cele petrecute, ar fi cules mare folos din ele pentru cele viitoare”.