Marcu 9, 10–15
„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.”
Bucuria venirii lui Mesia
Origen, Din omiliile Evangheliei de la Luca, Omilia a X-a, III-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 7, p. 96
„Eu cred că la venirea Domnului Mântuitor, atât Avraam, cât și Isaac și Iacov s-au bucurat de mila lui Dumnezeu. Nu se poate crede că acei oameni, care au prevăzut această zi și care s-au bucurat de ea, să nu fi dobândit nimic din venirea Domnului la ziua nașterii Sale feciorelnice. Ce să mai zicem de patriarhi? Ascultător față de autoritatea Sfintei Scripturi, îmi voi lua îndrăzneală să urc și mai sus și să spun că prezența Domnului Iisus și întruparea Lui n-au adus bucurie numai pământului, ci și cerului. Astfel vorbește Sfântul Pavel: Prin sângele crucii Sale toate să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri (Coloseni 1, 20). Dacă, deci, prezența Domnului a fost folositoare pământului și cerului, de ce să ne fie teamă a spune că venirea Sa a fost folositoare și patriarhilor, mai ales ca să se împlinească cuvântul: Să facă milă cu părinții noștri, aducându-și aminte de legământul Său cel sfânt, de jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru (Luca 1, 73), ca fiind izbăviți din mâna vrăjmașilor să ne dea nouă fără frică să-I slujim...
De obicei oamenii sunt scoși din mâna vrăjmașilor lor, dar nu fără să fi simțit frica (Luca 1, 74). După ce te-ai îngrozit într-o situație grea și apoi ești eliberat de vrăjmași, ești frumos și bine eliberat, nu însă fără să fi gustat teamă. Venirea Mântuitorului Iisus, însă, ne-a eliberat din mâna vrăjmașilor noștri fără frică. De altfel, noi nu am cunoscut pe vrăjmașii noștri și nu i-am văzut atacându-ne, însă, fără a ști, deodată, noi am fost smulși din cursele lor și din lațurile lor. Într-o clipită ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moștenirea sfinților (Coloseni 1, 13), fiind scoși din mâna vrăjmașilor noștri fără a simți frica, pentru a sluji lui Dumnezeu în sfințenie și în dreptate, în toate zilele vieții noastre (Luca 1, 75).”