Marcu 9, 10-15
„În vremea aceea, ucenicii au păstrat cuvântul lui Iisus, întrebându-se între ei: Ce înseamnă a învia din morți? Și L-au întrebat pe El, zicând: Pentru ce zic fariseii și cărturarii că trebuie să vină mai întâi Ilie? Iar Iisus le-a răspuns: Ilie, venind întâi, va așeza iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul Omului, că va să pătimească multe și să fie defăimat? Dar vă zic vouă că Ilie a și venit, și i-au făcut toate câte au voit, precum s-a scris despre el. Și, venind la ucenici, a văzut mulțime mare împrejurul lor și pe cărturari sfădindu-se cu ei. Și, îndată, toată mulțimea, văzându-L, s-a spăimântat și, alergând, I se închina.”
Învierea din morți - taina trupurilor
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creştinilor, XVIII-XIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, pp. 50-51
„(...) aşteptăm ca morții, care au fost îngropați în pământ, să-şi reia din nou trupurile lor, socotind că nimic nu este cu neputință la Dumnezeu. Pentru cine ar căuta să înțeleagă, ce i s-ar putea părea mai de necrezut decât că, dacă noi nu am exista în trup, i-ar zice cineva că dintr-o mică celulă omenească ar putea să se formeze oase şi nervi şi carne, aşa cum le vedem laolaltă în corpul omenesc? Să ne folosim de o ipoteză: dacă cineva v-ar spune vouă, care nu ați fi aşa cum sunteți şi nici nu ați face parte dintre oameni - arătându-vă sămânța omenească şi imaginea desenată a unui om - şi asigurându-vă că omul a luat ființă din sămânță, mai înainte de a se întâmpla aceasta, ați crede? Nimeni nu ar îndrăzni să spună ceva împotrivă. În acelaşi chip, deci, pentru că voi nu ați văzut încă pe nimeni înviat, voi nu credeți în înviere. Dar, după cum la început nu ați crezut că este cu putință ca dintr-o mică picătură să fiți aşa cum sunteți şi totuşi vedeți că ați devenit, socotiți că tot în acelaşi chip trupurile omeneşti, desfăcându-se şi împrăştiindu-se în pământ întocmai ca nişte semințe, la timpul cuvenit, prin porunca lui Dumnezeu, nu este cu neputință să învieze şi să se îmbrace în nestricăciune (I Corinteni 15, 53). Despre ce putere vrednică de Dumnezeu vorbesc aceia care spun că fiecare lucru trebuie să se întoarcă la acelea din care a luat ființă şi că împotriva acestui fapt nimeni altcineva, nici chiar Dumnezeu, nu poate să facă nimic, noi nu putem spune. Dar observăm că ei nu ar fi crezut că este cu putință să devină vreodată aşa nici ei şi nici lumea întreagă şi din care văd că s-au făcut toate. Şi este mai bine a crede cele ce depăşesc natura noastră şi puterea omenească, decât a rămâne necredincioşi ca alții, deoarece şi Învățătorul nostru, Iisus Hristos, ştim că a zis: Cele cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu (Matei 19, 26).”
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, LXIX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 230
„(...) Chiar dacă s-ar găsi cineva în vreo infirmitate a trupului şi va păzi învățăturile lăsate de El, îl va învia pe acesta întreg, la cea de a doua venire, făcându-l totodată nemuritor, nestricăcios şi fără de durere.”