Marșul Centenarului: 1300 de kilometri pe jos pentru reunirea românilor

Peste 40 de tineri și adulți au pornit un Marș al Centenarului, care unește cetatea Unirii, Alba Iulia, cu orașul Chișinău, într-o simbolică și entuziasmantă inițiativă de a readuce la un loc românii separați de granița de pe Prut. Cei 1300 de kilometri sunt străbătuți la pas, iar traseul cuprinde locurile cu semnificație aparte pentru istoria unirii românilor într-o singură țară.

Cu picioarele umflate și bandajate, cu încălțările prăfuite și tocite, purtând drapelul național în mâini, în sunet de tobe, cântec de chitară și cu glasurile răgușite de atâta strigăt de deșteptare, „tinerii din România Mare”, după cum le place să se prezinte, au ajuns marți, 17 iulie, la Sibiu. Au plecat împreună din Alba Iulia, cetatea Marii Unirii a românilor, pentru a lua la pas pământul drag al românilor din toate provinciile nedespărțite de vreo graniță impusă de alții. Au în gând să străbată în mers distanța de la Alba Iulia la Chișinău. Cam 1300 de kilometri, pentru că drumul nu este unul direct, ci cu destule oco­lișuri, pentru a cuprinde cât mai multe comunități. Dar distanța nu pare deloc mare pentru acești tineri și nici efortul covârșitor nu pare să-i descurajeze, având în vedere entuziasmul și dorința lor ca, la 100 de ani de la înfăptuirea unei Românii dodoloațe, Prutul să nu mai fie o graniță ci o apă binecuvântată ce șiroiește prin inima istoricei Moldove.

Și unde puteau să poposească acești tineri, la Sibiu, dacă nu în Catedrala mitropolitană, unul dintre simbolurile unității românilor din Transilvania cu frații lor de peste Carpați! Însoțiți de câțiva adulți, tinerii au primit aici binecuvântare, încurajare, felicitări și ajutor pentru a-și vedea împlinit visul reunirii. S-au întâlnit cu părintele Constantin Necula, care i-a întâmpinat și le-a ostoit rănile lăsate de atâta drum cu un cuvânt duhovnicesc cum numai părintele știe să înfiripe.

Apoi, la ceas de seară, tinerii și însoțitorii au primit binecuvântare arhierească. Tot în Catedrala mitropolitană, după un periplu prin centrul istoric al Sibiului, unde au cântat și chemat românii la reunire, tinerii au primit cuvântul Preasfințitului Ilarion Făgărășanul, Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. O slujbă de mulțumire pentru ajutorul ceresc primit până acum le-a adus tinerilor speranță că drumul rămas nu le va consuma energia rămasă. Mai ales că Sibiul marchează abia a patra etapă a Marșului, din cele 11 programate.

Străzile Sibiului vechi și Piața Mare au răsunat câteva ceasuri de cântece patriotice și strigarea acestor tineri. Odihna mult meritată precum și cele ale gurii le-au găsit la Sibiu prin bunăvoința Arhiepiscopiei Sibiului. Prin Departamentul de asistență socială al eparhiei, tinerii au primit cazare și masă în ziua în care au poposit în vechea cetate transilvăneană.

„Ne doare granița de la Prut”

Povestea acestui Marș al Centenarului a început de mai demult. Este o inițiativă a Aso­ciației „Acțiunea 2012” și își dorește să îi convingă pe românii din țară și pe cei de dincolo de Prut că doar unirea într-o țară poate aduce o adevărată sărbătoare a Centenarului.

„Am pornit Marșul Centenarului pe 1 iulie, din Alba Iulia, din fața Catedralei Reîntregirii. Vom merge 1300 de kilometri, de la Alba Iulia la Chișinău, de la capitala Unirii din 1918, la capitala unirii pe care noi o sperăm în 2018, pentru că nu este normal ca neamul nostru românesc să fie împărțit între două state. Ne doare granița de la Prut și de aceea, pe lângă faptul că marcăm Anul Centenar înțe­legem că România de astăzi nu este cea întreagă, pe care ne-au lăsat-o înaintașii. Încercăm să ne arătăm atașamentul și cre­dința noastră în acest ideal național, în idealul reîntregirii”, ne-a spus George Simion, președintele Asociației „Acțiunea 2012”.

De la Sibiu, urmează trecerea munților. Pe Valea Oltului, spre Curtea de Argeș, Câmpulung și Târgoviște, iar mai apoi spre Ploiești. Etapele următoare ale Marșului cuprind popasuri la cimitirul eroilor din Piatra Buții, la Soveja, la Mărăști, Mărășești, Bârlad, Vaslui și Iași.

„Vom ajunge la Iași pe 25 august, iar pe 26 august vom trece Prutul în dreptul Ungheniului, pe podul de tren, și pe 1 septembrie ajungem la Chișinău”, continuă George Simion. În sufletele lor, temerarii poartă nu doar dorință și entuziasm, ci și căldura și binecuvântarea adusă de frații români din locurile deja străbătute.

„Am fost primiți bine, atât de autoritățile locale, cât și de reprezentanții Bisericii noastre. Ne-a binecuvântat în Catedrala mitropolitană din Cluj-Napoca Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Andrei și ne bucurăm că Biserica este în avanpostul valorilor neamului și reprezintă neamul românesc și ne ajută și pe noi în acest demers”, ne-a mai spus George Simion.

„Părinții mei au dorit o Românie întregită”

Adrian Balica este decanul de vârstă al grupului. La 73 de ani, cu o energie debordantă și cu un entuziasm fără margini, ne povestește cum s-a alăturat acestui grup. Cu tricolorul comunei Grătiești în mână, nenea Adrian ne spune cu mândrie că și comuna sa se numără printre cele care au semnat anul acesta unirea cu România.

„Primul motiv pentru care particip, și cel mai important, este că părinții mei și-au dorit ca România să fie întreagă. De mic am început să știu literele latine și apoi la școală, la Chi­șinău, ne-au trecut la literele chirilice. Al doilea motiv este că mă simt fizic bine, și acum trei ani am luat parte la marșul Chi­șinău-Iași, apoi am ajuns cu trenul, cu tinerii, până la Cotroceni. Auzind de Marșul de la Alba Iulia la Chișinău am spus: de ce nu? Pe traseu se adaugă persoane și eu urmăresc cum se acomodează și cum se pornește la noi unirea noastră, în marș. Sunt suprapuse și se poate face și o unire mai mare. Am fost prevenit de medic, de soție și de fiică. Fiica mea mi-a spus: «Tăticule, nu te lua la întrecere cu sănătatea!» Le-am spus că ajung la Curtea de Argeș și la Sibiu, locuri pe care nu le-am văzut niciodată și vedem ce facem mai departe. Așa că dacă o să fie ceva bine, voi merge mai departe”.

„Tinerii de la noi doresc unirea”

Am stat de vorbă cu mai mulți tineri care s-au alăturat grupului ajuns la Sibiu. Dorința de unire, dorința de a avea din nou o Românie Mare, dorința de a-i ajuta pe cei de peste Prut, sensibilizarea românilor, mesajul către clasa politică din ambele țări sunt doar câteva dintre motivele pentru care iau România la pas.

Matei este unul dintre tinerii din țară care a ajuns deja răgușit la Sibiu. A strigat cât l-au ținut puterile că dorește unirea, că frații de dincolo de Prut ne așteaptă și vor să ni se alăture.
„Am venit pentru că ei, acolo, în Republica Moldova, se sacrifică pentru românism, și noi stăm acasă. De aceea am venit la acest marș, pentru ca România să ajungă din nou mare. Cred în unire și cred că ea se poate face cât mai repede”, ne-a spus Matei Secrieru din Botoșani.

Ștefan este un tânăr din Republica Moldova care a adus de peste Prut un entuziasm deosebit în această inițiativă. Deși nu este singurul basarabean din grup, Ștefan este un fel de purtător de cuvânt al tinerilor din Republica Moldova participanți la Marșul Centenarului. Ne-a povestit cum o perioadă bună de timp a trudit prin localitățile unde a avut acces la trezirea idealului unirii printre confrați.

„Eu am un ideal: să am o țară întreagă! După hotarele de acum se simte că suntem divizați și doresc să avem unitate între Republica Moldova și România, adică să fim uniți și să avem o singură țară, România Mare. Am venit aici pentru a sensibiliza politicieni și toți oamenii pentru unire. Eu am învățat la un liceu în Chișinău și am umblat mult prin sate cu bicicleta pentru a promova unirea și îmi aduc aminte că mulți se uitau ciudat la mine, dar apoi tot mai mulți s-au alăturat nouă în promovarea unirii. Tot mai mulți tineri de la noi își doresc unirea”, ne-a spus Ștefan Nicu Buzuc din Republica Moldova.

Curaj și dăruire

Marșul Centenarului a pornit ca o continuare a ceea ce s-a întâmplat în acest an în multe dintre localitățile din Republica Moldova. Aici, autoritățile locale, în ciuda climatului politic dificil, au avut curajul de a-și declara dorința de a se uni cu România. Poate că acest act de curaj al fraților de peste Prut îi motivează în continuu pe cei care mărșăluiesc prin țară strigând și chemând la unire.

„Voința de unire peste Prut este din ce în ce mai mare, au fost peste 180 de localități care au declarat în cadrul Consiliilor locale, de la începutul anului și până acum, unirea cu țara, la inițiativa asociației noastre, și ar fi putut fi mult mai multe dacă Guvernul central de la Chișinău nu-i opreau și nu-i intimidau. Există interese ca să-și păstreze forma statală, chiar dacă este dăunător pentru cei 3,5 milioane de frați ai noștri ținuți într-o zonă gri a Europei, într-un «No man’s land» geopolitic, fără nici o șansă de dezvoltare economică. Singura menire a statului de peste Prut este să vină alături de Țara Mamă, alături de restul neamului, pentru a ne fi bine împreună și pentru a fi o singură țară «de la Nistru până la Tisa, vorba poetului»”, ne-a mai spus George Simion.

Etapa a patra a Marșului Centenarului cuprinde un popas la Mănăstirea Cozia, la Brezoi și Țuțulești, dar și la Râmnicu Vâlcea. Pe 22 iulie, grupul ar trebuie să ajungă la Curtea de Argeș, un loc plin de istorie și de spiritualitate. De aici, următoarea etapă va duce grupul spre Târgoviște, o altă cetate a românismului din sudul țării, iar mai apoi vor merge spre Mănăstirea Suzana și spre celelalte localități și puncte de popas cuprinse în programul acestui Marș al Centenarului.

Speranța tinerilor este ca tot mai mulți români să se adauge grupului și să sprijine această inițiativă pornită din dorința de a marca cei 100 de ani trecuți de la Marea Unire prin a conș­tientiza tot mai mulți români că istoria noastră ne obligă să dăm dovadă de unitate și să fim alături de toți românii din afara granițelor țării.